Psihoterapii Cognitive - Tehnici de Consiliere Behavioriste

Tehnici de consiliere behavioriste

Psihoterapiile cognitive şi comportamentale (CBT) sunt abordări psihologice bazate pe principii ştiinţifice, pe care studiile de specialitate le-au indicat ca fiind eficiente pentru o gamă largă de probleme.

În cadrul intervenţiei de tip CBT, clienţii împreună cu terapeuţii conlucrează pentru a identifica şi înţelege problemele, văzute ca relaţie dintre gânduri, emoţii şi comportamente.

De regulă, abordarea se centrează pe dificultăţile întâmpinate de client în prezent şi se bazează pe perspectiva comună pe care terapeutul şi clientul o au asupra problemelor clientului. Aceasta duce în continuare la identificarea unor scopuri şi strategii terapeutice precise, monitorizate şi evaluate în permanenţă, specifice psihoterapiilor de scurtă durată.

Psihoterapeuţii specializaţi în psihoterapiile cognitive şi comportamentale lucrează atât cu individul, cât şi cu grupul sau cu familia. Intervenţia de tip CBT poate fi utilizată pentru a ajuta orice persoană, indiferent de abilităţile, nivelul educaţional, etnia, rasa, sexul, sau preferinţele sexuale ale acesteia.

De regulă, ca formare profesională de bază, psihoterapeuţii cognitiv-comportamentali sunt specialişti în sănătate: asistente medicale, psihologi, medici, asistenţi sociali, consilieri psihologici etc.

Deşi toţi psihoterapeuţii cognitiv-comportamentali se ghidează după principiile prezentate anterior, în practică aceştia pot fi întâlniţi cu titulaturi diverse, indicându-i ca specialişti în: psihoterapie cognitivă, psihoterapie comportamentală, psihoterapie cognitiv-comportamentală sau psihoterapie raţional-emotivă şi comportamentală.

Aceste titulaturi diverse reflectă adesea preferinţele şi formarea diferiţilor psihoterapeuţi în utilizarea unor tehnici şi strategii care ţintesc în mod direct (1) schimbarea gândurilor dezadaptative, a asumpţiilor şi credinţelor persoanei (psihoterapie cognitivă), (2) schimbarea comportamentelor dezadaptative (psihoterapie comportamentală), (3) schimbarea credinţelor şi a comportamentelor dezadaptative (psihoterapie cognitiv-comportamentală; psihoterapie raţional-emotivă şi comportamentală).

Indiferent de denumirea particulară utilizată, abordarea este cunoscută ca intervenţie psihoterapeutică cognitivă şi comportamentală (CBT).

Scopul principal al tuturor psihoterapeuţilor cognitiv-comportamentalişti este să îşi ajute clienţii să facă schimbările dorite în felul în care gândesc, simt şi se comportă.

În cadrul psihoterapiilor cognitive şi comportamentale, terapeutul şi clientul conlucrează pentru a:

- contura o perspectivă comună asupra problemelor clientului;

- identifica modul în care acestea afectează gândurile, comportamentele, emoţiile şi funcţionarea zilnică a persoanei.

Pornind de la înţelegerea problemelor specifice fiecărui client în parte, terapeutul va colabora cu acesta pentru a stabili scopuri terapeutice şi a elabora de comun acord planul de tratament.

Intervenţia îşi propune să îl ajute pe client să găsească pentru problemele sale soluţii mai eficiente decât modalităţile de adaptare folosite până în acel moment.

Aceasta presupune implicarea clientului în exersarea a noi modalităţi de coping în timpul dintre şedinţele de psihoterapie.

Terapeutul şi clientul stabilesc de comun acord numărul de întâlniri necesare. Numărul şedinţelor diferă în funcţie de natura şi severitatea problemelor clientului. De regulă, intervenţia de tip CBT presupune o întâlnire de aproximativ 60 de minute în fiecare săptămână, pe o durată de 10-15 săptămâni, perioadă care se poate scurta sau lungi, după caz.

După încheierea tratamentului, terapeutul stabileşte împreună cu clientul câteva întâlniri pentru urmărirea şi menţinerea progreselor înregistrate.

Până în prezent, psihoterapiile cognitive şi comportamentale au constituit obiectul a numeroase studii vizând eficienţa şi eficacitatea teoriilor şi a pachetelor de intervenţie.