Raport de cercetare asupra fenomenului de percepție numărul magic al lui Miller memoria de scurtă durată

I. Rezumat

Structura raportului de cercetare se compune din:

Obiectivul experimentului constă în urmărirea subiectului privind capacitatea acestuia de a reține o listă de cuvinte într-un timp limitat.

Ipoteza invocă faptul că memoria de scurtă durată poate reține aproximativ 7±2 cuvinte pentru nu mai mult de 20-30 secunde.

Variabila independentă este reprezentată de o listă de 10 cuvinte.

Experimentul presupune ca subiectul să rețină acele cuvinte într-un anumit timp ca mai apoi să le reproducă având la dispoziție un timp limitat.

Variabila dependentă cuprinde cuvintele reținute de subiecți. Fiecare cuvânt a fost bifat corect când subiectul l-a pronunțat și astfel s-a făcut o medie a cuvintelor reținute.

II. Introducere

Memoria este un proces psihic și definește dimensiunea temporală a organizării noastre psihice și integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal: trecut, prezent și viitor. Memoria constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, cunștințelor, mișcărilor din trecut.

Se organizează și funcționează ca sistem dinamic, care se elaborează treptat în cursul evoluției istorice și ontogenetice, pe măsura îmbogățirii repertoriului experienței. În funcționarea sa, informațiile se îmbină și se corelează în permanență, într -o manieră selectivă, impusă de sarcinile și solicitările externe.

Procesele memoriei se desfășoară atât în legătură cu reflectarea senzorială cât și în legătură cu procesele de gândire și de limbaj, la unii oameni predominând memoria senzorial-intuitivă, la alții cea verbal-abstractă.

Memoria este indispensabilă supraviețuirii ființei umane, fiind implicată în toate activitățile acesteia (cunoaștere, învățare, înțelegere, rezolvare de probleme, imaginație și creație).

Procesele memoriei sunt:

1. memorarea,

2. păstrarea sau conservarea,

3. reactualizarea,

4. uitarea.

Creierul uman a cunoscut o amplă dezvoltare, în urma căreia și-a restructurat atât schema de funcționare internă cât și aria de cuprindere.

După durata de memorare a informațiilor, memoria se împarte în trei tipuri: memoria de foarte scurtă durată, numită și memoria senzorială, memoria de scurtă durată și memoria de lungă durată.

Memoria senzorială (MS) se mai numește si imediată, este specifică fiecărui analizator și are o durată de 1,5 până la 2 secunde. Memoria imediată (senzorială) exprimă menținerea "continuității" fluxului informațional în cadrul sistemelor senzoriale, un timp suficient de lung pentru integrarea lui finală într-o imagine sau într-un model informațional unitar, pe baza căruia devine posibilă identificarea.

Memoria de scurtă durată (MSD) este limitată în privința timpului, este limitată în privința volumului de informație, informația este reținută aici un anumit interval de timp iar apoi trece în memoria de lungă durată pentru a face loc noilor informații. Aici se formează „câmpul atenției”. Focalizarea sau comutarea atenției înseamnă, de fapt, activarea unor conținuturi din memoria de lucru, sau memoria de scurtă durată.

Conform unor experimente, memoria de scurtă durată are o capacitate foarte mică. Poate reține aproximativ 7 elemente pentru nu mai mult de 20 - 30 de secunde. Capacitatea poate crește prin anumite strategii. De exemplu, un numar mare de 10 cifre (1908472354) poate fi divizat în bucați: 190-847-2354, pentru o reținere mai ușoară. Repetând numărul în gând, se poate „reseta” ceasul memoriei, reținându-l pentru mai mult timp.