Recenzie - Cartea gesturilor de Peter Collett

Cartea gesturilor

Peter Collett

Un gest este o actiune cate-ti spune multe despre ceea ce gandeste cineva, chiar daca persoana insasi nu este constienta de acest lucru. Gesturile sunt extrem de edificatoare.

Felul in care stai, pozitia umerilor, felul in care iti misti picioarele, expresia ochilor si a sprancenelor spun mult despre cat de dominant sau de supus te simti. Chiar si atunci cand incerci sa-ti ascunzi sentimentele, atitudinea ta sexuala este tradata de ochi si gura. Pozitia pe care o adopti intr-o conversatie si gesturile pe care le faci pot determina durata dialogului si cat de des vei fi intrerupt. Chiar si felul in care zambesti, si muschii faciali pe care ii folosesti, tradeaza daca esti cu adevarat fericit sau daca doar te prefaci. Acestea sunt “Gesturile” , iar ele nu se rezuma doar la conversatii. Oriunde te-ai afla, orice ai face, gesturile sunt indicii importante ale starii tale de spirit.

In acest ghid revelator, Peter Collett, expert in psihologie sociala, profesor la universitatea Oxford, ne introduce in fascinantul concept al Gesturilor, dezvaluindu-ne felul in care acestea funtioneaza, de unde provin, cum sa le identificam si cum sa le interpretam. In timp ce te invata cum sa citesti si sa interpretezi motivele si actiunile altor oameni, acest instrument extrem de valoros te ajuta in egala masura sa te concentrezi asupra mesajelor pe care le transmiti neintentionat si a efectelor pe care acestea le pot avea asupra celorlalti.

Peter Collett reuseste printr-un limbaj accesibil si mai ales prin exemple pe care cu totii le cunoastem sa ne introduca in lumea gesturilor. De cate ori nu am fost martorii unor gesturi carora, poate in aparenta le-am captat mesajul (pentru ca am receptionat indicatorii autentici), care in profunzime au ramas mister pentru noi (pentru ca nu am descifrat indicatorii mascati si falsi) sau pe care nu am reusit sa le intelegem (deoarece nu am cunoscut indicatorii semnatura).

Fiecare comportament al nostru are un set de indicatori care ne deschide portita spre “cunoastere”. Peter Collett ne invata cum putem citi gandurile oamenilor prin actiunile lor.

Indicatori ai dominatiei.

Unii oameni sunt predispusi sa-i domine pe ceilalti si lucrul acesta este observabil in indicatorii pe care ii transmit. Cei mai importanti dintre acestia sunt: inaltimea corporala –“statisticile arata ca oamenii inalti au mai mult succes decat cei scunzi”, barbatul inalt este preferat de femei, sugereaza virilitate, putere, personalitate dominanta; indicatorii teritoriali- oamenii dominanti tind sa ocupe un spatiu mai mare si deseori invadeaza si spatiul celor din jur, de obicei statutul social se reflecta in spatiul ocupat; postura ofera o sursa bogata de informatii. De obicei persoanele dominante adopta “postura calaretului”, cu picioarele departate care transmite mesajul de macho si un semnal de amenintare; coatele-posturile cu mainile in sold, desi difera semificativ transmit acelas mesaj al dominatiei; indicatori foarte reprezentativi sunt si cei transmisi de fata- oamenii ale caror sprancene sunt coborate sau care isi coboara linia sprancenelor, marimea maxilarului si mandibulei, semnaleaza dominatia.

Indicatori ai supunerii.

Indicatori defensivi- ridicatul din umeri este in planul gesturilor eschivarea prin excelenta. Cele mai puternice mesaje de supunere sunt cele asociate cu vulnerabilitatea, in special felul in care oamenii isi pozitioneaza mainile si picioarele. Persoanele supuse tind sa adopte posturi inchise, cu picioarele drepte si paralele in pozitia din picioare sau ascunse si incrucisate atunci cand sunt asezati . Aceste persoane au tendinta de a se autolinisti, isi mangaie parul de pe ceafa, isi mangaie fata atingandu-si buzele; un alt indicator al supunerii, observat de Darwin este acela de a apleca capul dand impresia ca sunt mai mici si mai putin amenintatori. La acestea se adauga rosirea fetei, zambetul impus, pierirei.

Indicatori care apar in conversatii.

Vorbitul pe rand este organizat printr-un set de semnale conventionale, pe care oamenii le emit in timp ce vorbesc si asculta. In acest fel, orice conversatie functioneaza pe doua niveluri: un dialog “oficial”, in care se schimba idei si opinii, si un dialog “neoficial”, in care se schimba semnale despre momentul interventiei urmatoare si se exprima gradul de hotarare in a continua conversatia. Folosind semnale care indica momentul interventiei ascultatorul poate indica daca vrea sa “evite” (folosind ‘semnalele de fond’ precum “ei”, “da”, “mda”sau pastrand tacerea si dand dovada de atentie) sau sa “preia” rolul vorbitorului. In timptul discursului apar o serie de indicatori insemnati care ofera informatii utile: persoanele care folosesc preponderent pronumele “eu” sunt preocupate de propria persoana, persoanele timide sau cele care doresc sa evite atentia celorlalti reusesc acest lucru cu ajutorul limbajului, adica ii pun partenerului intrebari despre el sau indreapta conversatia spre subiecte mai apropiate de interesul celuilalt. Postura joaca si in acest caz un rol important, cele trei surse importante de informatii fiind oferite de ochi, bust si picioare.

Indicatori in arena politica.

Pentru un politician este foarte important sa convinga alte persoane, sa ascunda faptul ca e pregatit sa abandoneze anumite principii in favoarea puterii, banilor sau renumelui. Politicienii sunt foarte diferiti, insa exista unii “indicatori” ii conduc catre succes. Inaltimea pare sa fie un factor important; asa cum am aratat si mai sus, inaltimea este un indicator al dominatiei, iar oamenii care domina tind sa abia functii de varf. Pentru liderii politici este esential sa para in forma, intrucat oamenii asociaza inconstient sanatatea partidului cu sanatatea sefului statului. Alti indicatori sunt: vocea- coborata cu cateva octave astfel incat sa sune mai cald si mai grijuluiu, mai putin agitat si mai uman; parul- una din trasaturile care ajuta la crearea unei impresii de rigoare tinereasca la un politician. Laudele si insultele sunt esentiale in politica pentru ca ofera partidelor si politicienilor un mijloc de a-si intari reputatia si stima de sine, in timp ce le distrug pe ale adversarilor. In afara de subminarea pozitiei adversarului, insultele servesc si altor functii psihologice importante cum ar fi determinarea persoanei atacate intr-o reactie pripita si necontrolata. Atacul-de obicei politicienii se ataca intre ei, atacul fiind ascuns in gesturi conventionale. Dintre toate gesurile care exprima agresivitatea, cele mai importante sunt cele legate de posturi ale mainii si anume: pumnii, care de cele mai multe ori cunt gesturi inconstiente.

Indicatori ai salutului.

Salutul este compus din trei faze: una de “recunoastere”, o faza de “abordare” si una de “intalnire”. Felul in care se comporta oamenii in timpul fiecarei faze poate spune foarte multe despre ei. Oamenii emit doua tipuri de semnale- semnale politicoase cum ar fi: ridicarea sparncenelor, zambetul cu buzele lipite, oferirea palmei si salutul din cap si semnale entuziaste ca: facutul cu mana, zambetele cu gura deschisa, rasul si interjectiile sau mesajele verbale pe un ton ridicat. Pentru a scoate in evidenta entuziasmul oamenii isi maresc ochii si lasa mandibula in jos, simuland expresia faciala a surpinderii. Stransul mainii in timpul salutului transmite caracteristici din personalitatea persoanei respective: arata celorlalti ca nu sunt slabi si ineficienti (menghina), detasarea si neimplicarea fata de cel pe care il intalnesti (mana moarta), persoanalitate extravertita si deschiderea pentru experiente noi (mana ferma) etc. Sarutul- indicatorii relevati de sarut sunt diferiti prin prisma culturii din care face parte persoana respectiva, dar de cele mai multe ori, mesajele transmise sunt aceleasi. Sarutul pe frunte arata o atitudine protectoare; sarutul pe obraz face parte din categoria saruturilor sociale. Despartitile, ca si intalnirile sunt foarte mult legate de confirmarea relatiilor si oferirea de asigurari celuilalt. Cand despartirea se produce cu un sentiment de regret, persoanele care isi iau ramas bun, arunca o privire peste umar, sau se intorc si fac cu mana inainte de a-si continua drumul. Un alt motiv ar fi, verificarea daca celalalt il urmareste, fiind intotdeauna linistitoare decoprirea ca persoana nu s-a indepartat inca.