Relația dintre procesele psihice cognitiv-senzoriale

1. INTRODUCERE

Lucrarea se va contura pe clasificarea proceselor psihice, pe identificarea, definirea și clasificarea proceselor psihice senzoriale. Caracterizarea acestora are rolul de a constitui o bază pentru cunoașterea obiectivă a vieții psihice. Pentru a înțelege modul de comportare al unei persoane, reacțiile ei în diferite situații este nevoie să fie cunoscute procesele psihice primare, pentru ca mai apoi să se ajungă la cunoașterea proceselor psihice complexe.

Vom analiza senzațiile, ca primă etapă de înregistrare a înformațiilor ce ne vin din mediul extern, percepepțiile, ca interpretare a infomației și a modului în care fiecare îi acordă un înțeles strâns legat de sistemul de cunoștințe și valori și reprezentarea.

Sistemul senzorial este alcătuit în așa fel încât ne pune în relație cu lumea înconjurătoare, greu ne putem imagina și explica cât de complexe sunt funcțiile și atribuțiile acestuia. Prin intermediul fiecărui organ de simț ne conectăm cu anumite aspect ale mediului exterior, un rol semnificativ în acest sens îl au senzațiile și percepțiile.

Tema abordată este importantă pentru psihologie deoarece are ca scop decodificarea informațiilor primare, care în urma proceselor sinteză și analiză, stau la baza dezvoltării noastre ulterioare.

2. PROCESE PSIHICE - DEFINIRE ȘI CLASIFICARE

Pentru a putea înțelege mai bine tema propusă consider că este necesară o definire si clasificare succintă a proceselor psihice cu scopul de e evidenția importanța vieții psihice primare și a rolului acestora.

Astfel, A. Dragu, în lucrarea sa, “Psihologie si pedagogie școlară”, definește procesele psihice ca “ modalități ale conduitei cu o desfășurare discursivă, plurifazică specializate sub raportul conținutului informațional, al formei ideal-subiective de realizare cât și al structurilor și mecanismelor operaționale” (Dragu, 2003, 13).

“Procesele psihice se clasifică în: procese cognitive senzoriale (senzații, percepții, reprezentări), procese cognitive logice (gândire, memorie, imaginație), procese afective (emoții, dispoziții, sentimente, pasiuni, afecte) și procese volitive (voința)” (Idem, 13).

3. SENZAȚIILE - DEFINIRE, CARACTERISTICI

Recepția senzorială sau senzația este prima formă specifică de realizare a comunicării noastre cu lumea externă, a cărei funcționare începe chiar înainte de naștere, în timpul vieții intrauterine, când devine posibilă formarea unor reflexe condiționate la agenți mecano-acustici și termici din mediul extern.

“Senzațiile sunt procesele psihice elementare prin care se semnalizează, separat, în forma imaginilor simple și primare, însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor în condițiile acțiunii directe a stimulilor asupra organelor de simț. Spunem despre senzații că sunt imagini primare, pentru că ele reprezintă rezultatul imediat al acțiunii stimulilor asupra analizatorilor și nu apar decât în aceste condiții. Imaginea primară dispune de următoarele însușiri: intensitatea senzației, calitatea, durata și tonalitatea afectivă asociată ei” (Popescu-Neveanu, 1997, 25).

La originea tuturor senzațiilor stau procesele de excitație senzorială, care se produc în celulele specializate, în neuronii situați în ganglionii spinali. Funcționarea normală a senzațiilor presupune parcurgerea următoarelor procese: codare primară, proces de recodare și proces de decodare.

4. CLASIFICARE SENZAȚII

Senzațiile au fost clasificate în funcție de organele de simț (criteriul morfologic) rezultând de aici cinci categorii de senzații ce corespund celor cinci organe de simț implicate în semnalizarea stimulilor: senzații vizuale, senzații auditive, senzații gustative, senzații olfactive și senzații tactile.

Potrivit criteriului funcțional, mai întâi se delimitează funcția senzorială și abia apoi se încearcă descoperirea organului receptor care o îndeplinește. Acest criteriu a avut drept efect creșterea numărului senzațiilor, la diversificarea lor. De asemenea s-au putut descoperi organele de simț ale unor senzații cum ar fi cele kinestezice, vestibulare, organice.

Sherrington propune clasificarea senzațiilor în funcție de locul unde sunt localizați receptorii lor (criteriul condițiilor și direcțiile recepției), si avem: senzații extraceptive, senzații introceptive, senzații proprioceptive.

O altă clasificare care are la bază criteriul însușirilor detectate senzorial îî aparține lui A.A. Uhtomski care a clasificat senzațiile după natura stimulilor receptați (mecanici, fizici, chimici, fiziologici) si stabilește patru categorii de senzații: senzații cutanate - produse de stimuli mecanici; senzații vizuale și auditive - produse de stimuli fizici; senzații gustative și olfactive - generate de stimulii chimici și senzații proprioceptive și interoceptive - generate de stimuli fiziologici. (apud Zlate, 2000, 88)