Relațiile Interpersonale

“Relaţiile interumane, ca domeniu important al calităţii vieţii, influenţează prin multiple canale satisfacţia individului cu viaţa. Iar mediul uman datorat contactelor dintre persoane constituie o sursă esenţială de bunăstare individuală, de echilibru psihologic şi moral, de solidaritate şi cooperare.”( Elena Zamfir, 2004, p.189 )

„Interacţiunea socială reprezintă modul fundamental de existenţă şi funcţionare a indivizilor şi grupurilor umane, mecanismul bazal al structurării grupurilor sociale şi al societăţii în ansamblu.”(Marius Milcu, 2005, p. 29 )

Comunicarea este o caracteristică esenţial a fiinţei umane, un sistem de înţelegere între oameni, un proces de transferare de informaţii.

Relaţiile interpersonale se manifestă ca interacţiuni între indivizi în urma cărora se realizează un schimb atât material, informaţional dar şi sentimental. Există mai multe tipuri de relaţii interpersonale, în funcţie de durata, intensitatea şi specificul interacţiunii dintre două sau mai multe persoane. Astfel există interacţiuni de lunga durată, şi de o mare intensitate afectivă, cum ar fi relaţiile de prietenie, de iubire, in familie, dar şi relaţii de scurtă durată şi de o intensitate afectivă mică sau inexistentă, cum ar fi relaţia cumpărător- vânzător. În oricare din aceste situaţii, starea individului este afectată, în mod pozitiv sau negativ, ducând la o percepţie mai bună sau rea asupra propriei persoane sau asupra mediului său de viaţă.

În ceea ce priveşte relaţiile inerpersonale, există mai multe tipologii, însă eu voi dezvolta două dintre ele, foarte importante, şi anume:

- Relaţii interpersonale bazate pe modificarea caracteristicilor partenerilor de interacţiune, printre care:

- acomodarea cu partenerul care se referă la procesul de adaptare a persoanelor care interacţionează;

- asimilarea care reprezintă finalitatea interacţiunii sociale;

- alienarea care reprezintă procesul opus al asimilării;

- stratificarea în urma unei interacţiuni de lunga durată, indivizii işi dezvoltă anumite statute şi roluri.

- Relaţii interpersonale în care indivizii care interacţionează nu se modifică esenţial. În această tipologie se încadrează următoarele formeale relaţiilor interpersonale: cooperare, competiţie şi conflict.

Între aceste trei forme există o stânsă interacţiune deoarece exprimă forme ale acţiunii reciproce, acestea manifestând „mecanisme şi comportamente identice”, cum ar fi atracţia şi respingerea reciprocă; reprezintă „simple posibilităţi”, individul alegându-şi forma de comportament care i se potriveşte; „cooperarea, competiţia şi conflictul presupun acţiuni conjugate (identice, complementare sau opuse) care se combină intr-un fel sau altul în vederea atingerii obiectivelor urmărite.” (Marius Milcu, 2005, p.31)

Aceste tipuri de relaţie interpersonală pot fi schimbate între ele în cazul în care individul care le manifestă decide asta.

„Astfel într-o interacţiune de durată, putem asista la succesiuni multiple şi rapide ale relaţiilor interpersonale.”(idem)

De asemenea,în orice situaţie socială experimentală, indivizii pot să manifeste aceste trei tipuri de relaţii interpersonale în contradicţie.

Cooperarea, competiţia şi conflicul au atât efecte pozitive cât şi negative, fiecare tip de relaţie manifestându-se mai accentuat în diverse cazuri. Conflictul prezintă o manifestare mai accentuată când există un dezechilibru în interiorul individului, acţionându-se comportamentele agresive; competiţia se se manifestă pozitiv atunci când vine vorba de o activitate sau o sarcină ce include un grup, fiecare membru a acestuia dorind să iasă învingător, iar cooperarea se solicită pozitiv atunci când există o sarcină de îndeplinit de către întregul grup. Aşadar, aceste tipuri de relaţii interpersonale, cooperarea, competiţia şi conflictul, sunt supravegheate de către mediul social, pentru a evita vreo manifestare nedorită şi periculoasă ce ar afecta grupul social sau societatea.

Este foarte cunoscută analiza relaţiilor interpersonale din perspectiva asemănării sau a complementarităţii - "atracţia extremelor". Mult mai putin se cunoaşte partea de profunzime, esenţa asemănării.

De asemenea, omul consideră că pentru a interacţiona cu un alt individ sau cu un grup şi a-şi dezvolta o relaţie de prietenie sau iubire, trebuie neapărat să existe o asemănare de comportament şi gândire între aceştia, însă realitatea demonstrată de multe cercetări arată că cele mai bune relaţii de prietenie, iubire etc, se bazează mai mult pe complementaritate decât pe asemănare. Prietenii se aseamănă mai mult din perspectiva atitudinilor, valorilor, a modului de exprimare şi mai puţin din perspectiva trăsăturilor de personalitate.

Există o corelaţie între cele două moduri de interpretare a relaţiilor interpersonale: similaritatea şi comlementaritatea şi nevoile interioare. Similariatea răspunde unor nevoi de securitate şi complementaritea unor nevoi de împlinire.