Rolul familiei în educația copiilor privind siguranța în trafic

Din cele mai vechi timpuri transporturile au avut un rol deosebit de important in viaţa oamenilor.Pe langă faptul că reprezintă o verigă importantă a sistemului socio-economic,transporturile constituie factori de optimizare a activităţii umane. Psihologia traficului rutier,ca ramură aplicativă a psihologiei,vizează analiza,diagnosticul,metodele de prevenţie a evenimentelor rutiere şi a participanţilor la trafic. Ea işi propune,ca beneficii,să dezvolte în individual uman o serie de trăsături pozitive ca:a fi politicos cu ceilalţi membrii din trafic,a fi empatic şi a manifesta simpatie faţă de ceilalţi,a dovedi spirit cetăţenesc,moralitate şi raţionalitate faţă de reguli şi faţă de indivizii umani. În zilele noastre,accidentele reprezintă o problemă de importanţă majoră pentru sănătatea publică atât în ţările dezvoltate cât şi pentru cele in curs de dezvoltare.Statisticile relevă că accidentele rutiere sunt principala cauză a morţii violente la nivel mondial şi una din primele trei cauze ale mortalităţii alături de bolile cardiac şi cancer. Intensificarea circulaţiei pe drumurile publice,în prezent şi în perspectivă,impune cu necessitate ridicarea pe o treaptă superioară a muncii de educaţie rutieră,a copiilor şi adolescenţilor,imbogăţirea conţinutului şi creşterea eficienţei acesteia. Alături de alte mijloace care contribuie la educaţia rutieră a preşcolarilor şi elevilor – şcoala,mijloacele mass-media,etc.-activitatea specifică desfăşurată in familie constituie un factor hotărâtor în cunoaşterea regulilor de circulaţie. Militând pentru educarea viitorului conducător auto şi pieton in spiritul trăsăturilor de comportament cerute de circulaţia modernă şi pentru formarea unei largi viziuni a acestora despre evoluţia traficului şi automobilului,subliniez că simpla memorare a lecţiilor nu ajută la nimic.Nu este suficient să se ştie pe dinafară regulile,legile şi decretele,dacă nu se formează şi optica corespunzătoare despre aspectele concrete ale acestor problem,pe baza unor demonstraţii practice,totul se va limita la noţiuni abstracte fără valoare funcţională. Este greşit să se considere că circulaţia este un atribut numai in seama poliţiei,problemele circulaţiei sunt doar aparent probleme de ordine care pot fi rezolvate prin măsuri oficiale.Situaţiile circulaţiei rutiere dau naştere la probleme tehnice şi totodată sociale şi morale care nu pot fi măsurate şi dominate simplu.Ele reprezintă un câmp de acţiune uman cu legi proprii,cu situaţii dintre cele mai complexe.Omul reacţionează intr-un fel imprevizibil,impulsurile şi sentimentele sale neconcordând uneori cu ceea ce el gândeşte raţional.Iată de ce nu există participant la circulaţie în general ci pietoni,conducători de vehicule,biciclişti,motociclişti,copii,adulţi,batrâni,etc.Toţi aceştia,cu existenţa lor proprie,au dorinţa ca problemele de circulaţie să li se adreseze in mod diferenţiat,potrivit cu situaţia lor concretă in care se găsesc la un moment dat. Civilizaţia actuală nu ar putea fi concepută fară circulaţie – dimensiune esenţială a existenţei umane – circulaţia se dovedeşte a fi deci o sferă diferenţiată a realităţii cu multiple referiri sociale şi tehnici precise. O problemă nerezolvată deosebit de gravă,rămâne insă frecvenţa mare a accidentelor. Cercetările in domeniul educaţiei,studiile sociologice şi din istoria civilizaţiei demonstrează elocvent că familia reprezintă cea mai importantă curea de transmisie a valorilor şi a normelor culturale din generaţie in generaţie,ea este intr-adevăr o realitate persistentă şi structurală de o importanţă majoră,care plăsmuieşte şi stabilizează din punct de vedere psihosocial personalitatea umană.