Senzații și percepții

Introducere.

Psihicul reprezintă o organizare sistemică, ce include patru mari categorii de mecanisme psihice: mecanismele informational-operationale, mecanismele psihice stimulator-energizante, mecanismele psihice reglatorii şi mecanismele psihice integratoare.

Trăind într-un mediu informaţional, omul are nevoie de o serie de instrumente care să-i permită operarea adecvată cu informaţii. Unele dintre aceste instrumente sunt mecanismele psihice de prelucrare a informaţiilor. Prin toate, el prelucrează informaţiile, dar fiecare o face în felul său, dispunând de funcţii specifice.

Prin senzaţii, omul captează, înregistrează şi efectuează o prelucrare iniţială destul de simplă a informaţiilor. La nivelul lor, nu-i sunt accesibile decât însuşirile concrete simple, izolate ale obiectelor şi fenomenelor, care sunt insă insuficiente pentru adaptarea rapidă la mediu.

De aceea el recurge la percepţii, ca mecanisme psihice de prelucrare aprofundată nu a însuşirilor, ci a obiectelor luate ca întreguri distincte, ca trăsături ce conţin elemente inter-relaţionale. La acest nivel omului îi este accesibilă semnificaţia obiectelor în virtutea căreia, acestea capătă valoare adaptativă. Percepţia este legată „de aici şi acum” de ceea ce se întâmplă în prezent.

Senzaţiile.

Senzaţiile sunt procesele psihice cele mai simple prin care omul primeşte informaţii din realitatea înconjurătoare sau despre propriul său organism. Sunt procesele prin care se reflectă la nivelul creierului însuşirile concrete, simple ale obiectelor şi fenomenelor, însuşiri izolate, luate separat, numai în prezent, adică in momentul acţiunii lor asupra organelor noastre de simţ.

Andrei Cosmovici defineşte senzaţia ca fiind: „cunoaşterea unei însuşiri separate a unui obiect sau fenomen, în momentul când acesta acţionează asupra unui organ senzorial”. În realitate, senzaţia presupune nu doar un organ senzorial, ci un întreg aparat, denumit I.P.Pavlov „analizator”. Acesta se compune din organul senzorial, nervul aferent şi o regiune corespunzătoare din scoarţa cerebrală.

Clasificarea senzaţiilor.

O clasificare cuprinzătoare împarte senzaţiile în trei grupe:

1. Interoceptive- furnizează informaţii cu privire la starea internă a corpului;

2. Proprioceptive- furnizează informaţii referitoare la mişcarea şi poziţia corpului.

3. Exteroceptive- cele care furnizează informaţii cu privire la obiectele exterioare nouă;

1. Senzaţiile interoceptive sunt clasificate în patru categorii:

a. Senzaţii traducând trebuinţe de funcţionare a organelor interne: foamea, setea, sufocarea.

b. Senzaţiile legate de funcţionarea organelor sunt senzaţii discrete, pe care le simţim când respirăm sau când suntem atenţi la bătăile inimii.

c. Senzaţii provocate de excese: impresia de îmbuibare, greaţă, oboseală.

d. Senzaţii cauzate de stări patologice, de îmbolnăviri, dureri interne.

Numai anumiţi excitanţi provoacă durere. Spre exemplu unele leziuni ale inimii nu sunt însoţite de durere, în schimb o creştere bruscă a fluxului de sânge poate provoca dureri foarte mari. Plămânii sau ficatul nu dau semnale senzoriale în cazul presiunii cauzate de o tumoare, din această cauză cancerul pulmonar ori cel de ficat poate fi observat foarte târziu. În schimb tulburările în circulaţia fierii sunt foarte dureroase.

2. Senzaţiile proprioceptive pot fi împărţite în trei categorii:

a. Somatoestezia (cunoaşterea poziţiei membrelor) –se datorează unor organe senzoriale existente în muşchi, tendoane şi ligamente.