Sindromul Autist

Autismul

Autismul este un sindrom comportamental definit de un curs caracteristic si de aparitia simultana a unor purtari particulare in trei mari domenii. In acest moment, cea mai utilizata definitie a autismului este cea publicata in 1944 de catre Asociatia Psihiatrica Americana in Manualul de diagnostice si statistice al bolilor mintale (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorder)- DSM-IV. Pentru a se stabili un diagnostic de autism, aceasta definitie presupune ca individul sa manifeste:

(1) o scadere in interactiunea sociala;

(2) o scadere in comunicare;

(3) un comportament, interese si activitati restrictive, repetitive si stereotipe;

(4) simptomele aparute inaintea varstei de 3 ani.

Autismul este o boala de gândire interiorizata cu aspect subiectiv, care implica, în general, faptul ca materialul sau continutul gândirii deriva de la subiectul însusi, având aspectul unor idei onirice, fantezii delirante, hlucinatii etc. Continutul gândirii autiste este de natura endogena.

Autismul este o forma a narcisismului, în sensul de „ întoarcere a gândirii catre sine însasi”. În acest caz, constiinta bolnavului îsi interpreteaza materialul în termenii sai proprii, deprinsa de orice contact cu realitatea.

Termenul autism a fost introdus de E. Bleuler (1911) pentru a desemna pierderea contactului cu realitatea, având ca urmare o imposibilitate sau o mare dificultate de comunicare cu ceilalti. Ulterior, L. Kanner va descrie „autismul infantil precoce”.

Se considera ca autismul, dereismul, introversia intra în cadrul aceleiasi categorii de tulburari psihice. Unii autori vorbesc chiar de existenta unui „tratament autistic” în care individul rupt de realitate, pare a fi cufundat în sine printr-o stare de interiorizare totala.

Autismul, asa cum au stabilit K. Bleuler si E. Minkowski, reprezinta unul dintre simptomele fundamentale ale schizofreniei. În autism, Eul este rupt în totalitate de realitate si întors catre el însusi. Autismul infantile apare mult mai frecvent la baieti decât la fete si este semnalat în familiile cu nivel professional elevate si inteligenta superioara. Se noteaza faptul ca si parintii acestor copii prezinta caracteristici particulare de personalitate. Tabloul clinic al copiilor au autism prezinta particularitati psihopatologice specifice, care au fost descries de L. Kanner, R. Rimbaud, J. de Ajuriaguerra.

Copilul, de aparenta normala la nastere, este o fie de o mare vitalitate, fie apatic si plângaret. Catre luna a patra sau a opta de viata, se remarca miscarile obisnuite atunci când sunt luati în brate. Actiunile motorii se desfasoara pe un fond de apatie si dezinteres fata de ceilalti, tendinta de izolare sau refugiul în jocuri ritualizate. Aceasta categorie de copii prezinta un tip particular de comportament fata de obiecte si fata de oameni. Ei dau impresia ca traiesc într-o lume de obiecte pe care le utilizeaza într-un fel stereotip. Fata de celelalte persoane nu manifesta nici un fel de interes, nu comunica cu acestia, relatiile stabilite uneori sunt fragmentare. Nu manifesta nici un fel de reactie la disparitia parintilor sau a celorlalte persoane care îl îngrijesc. Nu participa la jocurile collective ale copiilor. Acesti copii pastreaza aceleasi cadre, aceleasi tipuri de situatii sau de desfasurare a actiunilor cu care ei sunt obijnuiti. Ei manifesta un refuz puternic la schimbarea îmbracamintei, bizarei alimentare, utilizarea acelorasi obiecte. Desi în general, sunt docili si aparent usor de dirijat, ei nu pot fi scosi din pasivitatea lor, ritualul unei activitati monotone si stereotipe care-i caracterizeaza. În felul acesta, ei dau impresia ca nu au nici un contact direct cu realitatea care-i înconjoara.

Un alt aspect important îl reprezinta tulburarile de limbaj ale acestor copii autisti, descrise de L. Kanner si G. Arnoldt. Astfel, cuvintele „eu” si „da” sunt absente pâna spre vârsta de 6-7 ani. În loc de „eu”, copii autisti folosesc „voi” si „tu” etc.

L. Kanner distinge în cadrul sindromului autist doua forme clinice:

1. Formele deficitare, la care mentioneza urmatoarele:

- un tip emergent de psihoza cu QI în crestere;

- un tip regresiv, deteriorat de psihoza cu QI în scadere;

- un tip static, la care QI se mentine neschimbat;

- un tip simbolic, la care QI variaza în timp si în functie de examinator.

2. Distorsiuni precoce ale personalitatii, descrise de R. Mis¿s si M. Moniot, care constau în reducerea si electivitatea schimbarilor, copii fiind incapabili de comnunicarea cu ceilalti într-un fel adecvat. Debutul acestei forme este brusc sau progresiv si se însoteste de tulburari de comportament si angoase care preced instalarea autismului.