Starea de Somn și Veghe

Ideea din curs

In partea mezencefalica a formatiunii reticulate este distribuit sistemul reticulat ascendent activator. Descoperirea insemnatatii functionale a zdruncinat vechea conceptie asupra mecanismului reflex al celor doua stari functionale fundamentale ale sistemului nervos : veghea si somnul. Conform aceastei conceptii vechi instalarea starii de veghe era o functie dependenta de efectele impulsurilor nervoase venite de la diferite cai aferente senzoriale care aveau ca efect instalarea starii de veghe Starea de somn propriu - zisa era consecinta directa a scaderii tonusului din circuitele de propagare , acestia fiind agentii care duceau la instalarea starii de somn din punctul de vedere a lui Pavlov.

Natura somnului

Incadrarea somnului in randul starilor de constiinta, fie ea si modificata, ar putea parea bizara. Simtul comun arata, cel putin la prima vedere, ca in timpul somnului individul este inconstient, nu-si da seama de sine, de altii, de evenimentele inconjuratoare. Si totusi, psihologii il plaseaza printre aceste stari ale constiintei : „Din perspectiva noastra, scriau doi autori americani, prezenta in somn a gandurilor, a imaginilor si emotiilor este suficienta pentru a caracteriza somnul ca stare modificata a constiintei si nu ca inconstiinta”(Hobson si Strikgold). Ca stare de constiinta modificata, somnul filtreaza si incorporeaza stimuli externi in activitatile neuronale in desfasurare, de exemplu in vise.

Somnul si visele sunt manifestari neuropsihofiziologice normale ale oricarei persoane. El trebuie inteles ca o manifestare psihica care alterneaza cu starea de veghe. In acest sens el este direct legat de procesele de constiinta, cu care insa nu trebuie confundat

El constituie o stare de inactivitate destul de general, concomitenta cu o rupere a contactului cu realitatea. Totusi, in timpul somnului, continua activitatea organelor interne, iar instalarea inhibitiei in scoarta consta in declansarea unei activitati de asimilatie, de recuperare energetica a neuronilor. In creier continua sa existe portiuni active prin care se pastreaza un contact cu realitatea, ele avand posibilitatea de a declansa oricand trezirea. Aceste puncte de veghe pot avea un caracter extrem de selectiv : mama obosita poate adormi, in ciuda zgomotului mare din jur, dar se trezeste imediat cand incepe sa scanceasca copilul sau nou nascut.

Somn versus veghe

In opozitie cu starea de veghe, caracterizata prin activismul si luciditatea psihicului si identificabila cu constiinta, somnul mai poate fi definit ca o stare reversibila a organismului asociata cu scaderea pana la disparitie a reactiilor adaptative superioare, a relatiilor si reactiilor senzorio-motorii cu si fata de mediul inconjurator. Este o stare in care omul ramane complet lipsit de aparare. „Faptul ca orice fiinta superior organizata accepta acest risc pentru o parte considerabila a vietii sale sugereaza presupunerea ca somnul trebuie sa aiba o functie vitala”(Hess). Tot el aprecia ca somnul este o functie fiziologica integrala, o conditie de baza a vietii, un fenomen fundamental pozitiv, deoarece reimprospateaza organismul si previne epuizarea.

Freud considera ca somnul indeplineste in viata omului doua functii majore: una biologica, constand in relaxarea organismului, si alta psihologica, concretizata in stingerea interesului pentru lumea externa. Faptul ca somnul indeplineste astfel de functii majore in existenta umana este demonstrat, printre altele, de perioadele de privare de somn, care, actionand ca o suprasolicitare, epuizeaza rezervele functionale ale organismului. De asemenea ele se asociaza cu modificari ale tabloului psihocomportamental al omului, cu aparitia de confuzii, dezorientare, iritabilitate. Desi

somnul indeplineste functii vitale pentru organismul uman, desi el este necesar si benefic pentru organism, nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca prelungirea lui l-ar putea transforma intr-o piedica in calea existentei omului. Ephorn si Carrington (1966; 1970) isi exprimau opinia ca tendinta de scadere a tonusului, inerenta somnului, trebuie mentinuta in limite adaptativ-adecvate, tocmai pentru a putea fi restabilita fara dificultati capacitatea corticala de veghe.

O mare importanta o are trecerea de la o stare la alta, de la strea de veghe la cea de somn (atipirea, adormirea) sau de la cea de somn, la cea de veghe(trezirea). Fenomenul are o larga raspandire, fiind intalnit si la animale. La acestea din urma trecerea de la veghe la somn ia forma hibernarii, stare foarte asemanatoare somnului. Hibernarea implicamodificarea mecanismelor de termoreglare, intreruperea activitatii etajelor superioare ale sistemului nervos, insotita insa de pastrarea coordonarilor reflexelor, controlate de partea inferioara a trunchiului cerebral.

Analiza comparativa a celor doua stari, de veghe si de somn, arata ca ele sunt opuse. Astfel, in starea de veghe activitatea electrica a scoartei cerebrale, inregistrata cu ajutorul electroencefalogramei, prezinta ritmuri frecvente si de mica amplitudine, fiind desincronizata, in timp ce in starea de somn se inregistreaza ritmuri lente si de mai mare amplitudine, sincronizate, cu exceptia somnului profund, cand ritmurile sunt relativ asemanatoare.

Apoi, daca starea de veghe este rezultatul activarii individului si a cortexului sau prin mesaje corticale, somnul se produce prin scaderea afluxului senzorial. La om, in starile de deprivare senzoriala , perioadele de somnolenta si de somn sunt indelungate. Instalarea somnului ca rezultat al suprimarii sau reducerii informatiilor senzoriale explica somnul pasiv. In afara de aceasta exista insa si un somn activ, produs de raspandirea in scoarta cerebrala a unui proces inhibator activ, ce se difuzeaza din aproape in proape.

In cazul somnului trebuie avute in vedere mai multe aspecte neuropsihologice si anume:

- Pierderea cunostintei ca fenomen subiectiv si incapacitatea individului de a mai elabora reactii in anumite circumstante date , ca fenomen obiectiv.

- Modificari specifice ale traseului bioelectric al EEG(encefalograma)

- Existenta unor centri nervosi care intervin in reglarea normala a alternantei somn – veghe

- Sistemul nervos simpatic adrenergic sau ergotrop care mentine starea de veghe

- Sistemul nervos parasimpatic colinergic sau trofotrop, care induce starea de somn.

Dupa Ed. Claparede, rolul biologic al somnului ar fi preintampinarea oboselii exagerate, care ar putea sa duca la intarzierea, imbolnavirea sistemului nervos. Dovada ca in cazul intreruperii indelungate a somnului apar tulburari grave.

In ceea ce priveste starea de somn mai trebuie avute in vedere si alte aspecte:

1. Intrarea in functie a sistemului reticulat activator ascendent(SRAA) al trunchiului cerebral care are ca rol mentinerea starii de vigilenta(Magoun). Acest sistem activeaza biocurentii corticali (EEG) precum si reflexele de atentie si orientarea.

2. Intrarea in actiune a sistemului reticulat inhibator descendent(SRID) al trunchiului cerebral care face sa scada tonusul cortical si inducand manifestari somatice, vegetative si asupra tonusului muscular, provoaca aparitia somnului.

3. Rolul factorilor care pot impiedica instalarea somnului fiziologic (ortostatismul, drogurile psihostimulante) sau a factorilor care favorizeaza instalarea acestuia(linistea, repaosul, intunericul, aplicarea unor excitatii uniforme, hipnoza, drogurile cu actiune psihoinhibatoare, hipnoticele).

4. Insomnia prelungita poate reprezenta o conditie care sa duca la instabilitate psihica, scaderea performantelor individului, tremuraturi, transpiratii, tulburari neurovegetative, oboseala, iar daca este fortat prelungit se poate ajunge la stari de coma sau chiar moartea individului.