Starea Nevrotică și Setea de Putere

În acestă lucrare am încercat să fac o prezentarea a individului nevrotic şi a felului în care se manifestă în relaţiile cu ceilalţi alături de o expunere modulului în care acesta se percepe pe sine.

Condiţiile sociale şi mediul în care predomină lupta competitivă alături de o uitare a preceptele morale au dus la crearea unui om care pare împlinit pe dinafară, dar măcinat de frustrări şi ros de nevroze pe dinăuntru. Aceste nevroze sunt se datorează şi regretului dintre ceea ce am putut fi şi ceea ce suntem.

Pentru a dobândi stima şi aprecierea celorlalţi, personalitatea nevrozată încearcă să dobândească cât mai multe bunuri, bani, să facă cât mai multe cuceriri, să încerce să aibă cât mai mult pentru a avea cât mai puţin. Putem oberva că nimic nu-l mai mulţumeşte pe omul postmodern, drept urmare caută satisfacţia în lucrurile extreme, recunoştinţa celorlaţi îi repugnă, de aceea vrea să-i uimilească şi îi priveşte cu dispreţ.

Nevroza şi personalitatea nevrotică

Prin nevroza înţelegem o tulburare psihică caracterizată de spaime şi mecanisme de apărare împotriva acestor spaime. Freud consideră că nevrozele sunt preţul pe care societatea îl are de plătit pentru dezvoltarea socială deoarece refularea impulsurilor primitive a provocat o creştere a nevrozelor. El afirmă că natura umană este determinată biologic prin existenţa imulsurilor orale, anale, genitale şi agresive prezente în toate fiinţele umane. Iar formarea caracterului se realizează în funcţie de intensitatea refularilor impuse.

Persoanele nevrotice se doeosebesc de ceilalţi indivizi prin reacţiile lor. Nevroza implică o deviaţie de la normal. Freud consideră că noi nu putem să întelegem nevroza făra a cunoaste în detaliu circumstanţele vieţii individului, in special, infuienţele care i-au modificat afectivitatea în prima copilărie.

Nevroza manifestă urmatoarele simptome: fobii, stari de depresie, tulburari fizice funcţionale etc. De asemenea, persoana nevrotică manifestă tulburări în relaţiile cu ceilalţi oameni, in special cu persoanele de sex opus. Se mai poate observa şi o anumită rigiditate în reacţii care determină lipsa de felxibilitate, nevroticii sunt incapabili să acţioneze diferit în situaţii diferite. Persoana nevrotică are tendinţa de a fi tot timpul suspicioasă, indiferent de situaţie şi este mereu nehotărâtă în ce priveşte luarea unei decizii importante. Nevroticul are impresia ce el însuşi este barieră în cale propriei fericiri.

Factorul comun pentru toate nevrozele îl reprezintă stările de anxietate şi mecanismele de apărare constituite împotriva acestora. Deoarece “axietatea este motorul care pune în mişcare procesul nevrotic şi îl perpetuează” .

Nevroticul nu numai ca împărtăşeşte temerile comune cauzate de pericole exterioare (catastrofe naturale), de formele de relaţii sociale (incitare la ostilitate din cauza reprimărilor, nedreptăţi) sau cele din tradiţia culturală (frica de demoni, frica de violare a tabuurilor), ci, încearcă temeri care cantitativ şi calitativ deviază de la acelea ale modelui social.

Persoana nevrotică este o persoană care suferă în permanenţă, uneori nevroticul însuşi nu este conştient de faptul că suferă. Conform lui Freud, caracteristica esenţială a nevrozei este prezenţa unor tendinţe conflictuale în planul existenţei, de a căror prezenţă nevroticul nu este coştient, dar ştie că are o problemă şi încearcă să găsească niste soluţii de compromise. Nevroticul se deosebeşte de celălalte persoane prin fapul că conflictele lui sunt mai acute şi mai intense decât în cazul celorlalte persone.

Freud consideră ca analiza trebuie să descopere rădăcinile sexuale ale unui impuls sau ale modelului infantil a cărui repetare presupune nevroza. Nevroticii manifestă o nevoie extremă de a se simţi apreciaţi şi iubiţi de persoanele care le sunt apropriate. În acelaşi timp există o disproporţile între dorinţa lor de afecţine şi capacitatea proprie de a se manifesta afectiv. Ei pot avea pretenţia să fie băgaţi în semă de ei din jur şi în acelaşi timp să aibă o mare lipsă de consideraţie pentru ceilalţi. Această contradicţie nu este mereu evidentă. Nevroticul poate părea gata să sară în ajutorul cuiva, dar această atitudine nu este spontană, ci el acţionează forţat.

Alături de nevoia de afecţiune, insecuritatea este o altă caracteristică specifică nevroticilor. Aceştia manifestă un anumit sentiment de inferioritate şi o lipsă de adecvare a comportamentului. Astfel, individul nevrotic are impresia ca este incompetent, stupid, neatractiv, şi aceste convingeri pot fi prezente fără a avea nici o bază în realitate. Spre exemplu, persoanele foarte inteligente se pot considera stupide şi proaste sau femeile cele mai frumoase pot avea impresia că sunt neatractive.

Nevroticii au o tendinţa de a a-i impresiona pe ceilalţi şi de a se pune în valoare, de aceea caută sa aibă lucruri care oferă prestigiu în societate cum ar fi: banii, posedarea femeilor, anumite lucruri scumpe, călătoriile, cunoştinţe de erudite etc.

O altă caracteristică specifică nevroticilor constă în manifestarea a numeroase inhibiţii în privinţa propriilor dorinţe sau în cerinţe, în exprimarea unei opinii sau critici întemeiate, în selectarea oamenilor cu care doresc să se asocieze, în contactul cu semenii etc. Aceste inhibiţii se referă la a şti ce vor: dificultăţi în luarea deciziilor, în formarea opiniilor, în a îndrăzni să-şi exprime dorinţele care privesc beneficial propriei persoane.

Persoanele nevrotice manifestă incapacitatea de a elabora un plan, fie că este vorba de o călătorie sau de un proiect în viaţa personală, nevroticii se lasă la voia întâmplării chiar şi în ce priveşte alegerile importante cum ar fi cariera sau căsătoria. Aceştia nu au o concepţie clară despre ceea ce doresc în viaţă, ci se orienteză după anumite temeri nevrotice, spre exemplu, strâng bani pentru că se tem de sărăcie sau au numeroase aventuri amoroase deoarece se tem să se implice într-o relaţie serioasă.