Stările emoționale experimentate de persoanele diagnosticate cu cancer

Emotiile pe care le traiesc cei ce primesc vestea ca ei însisi ori cineva apropiat are cancer pot fi extrem de puternice. Exista momente cu deosebire mai coplesitoare, ca de exemplu:

- când ti se spune prima data ca ai cancer;

- când esti internat în spital pentru diverse interventii medicale;

- când, cu timpul, începi sa te simti redus la rolul de bolnav si te vezi nevoit sa renunti la slujba, de exemplu, ori sa accepti ca din gospodina ori gospodarul casei, din cel care pâna atunci avea grija de toti si de toate, sa ajungi o persoana de care au altii grija;

- când starea ta fizica nu este din cele mai bune, datorita evolutiei bolii, ori poate datorita tratamentului;

- când tratamentul nu pare a da rezultatele asteptate, boala îti face tot mai multe probleme, iar gândul mortii pare sa-ti tulbure fiecare clipa.

Multi oameni se simt coplesiti atunci când li se spune ca au cancer. Apar multe sentimente diferite care pot provoca neîntelegeri si frecvente schimbari de stare. S-ar putea ca o persoana sa nu treaca prin toate starile discutate în continuare sau sa nu le experimenteze în aceeasi ordine. Acest lucru nu înseamna, totusi, ca nu se confrunta cu propria boala. Aceste emotii fac parte din procesul pe care multi oameni îl traverseaza pentru adaptarea la conditiile bolii. Partenerii, membrii familiei si prietenii trec adesea prin aceleasi stari si au nevoie de tot atâta sprijin în a le face fata ca si persoana diagnosticata cu cancer. Confruntati cu un diagnostic de cancer este firesc ca raspunsurile fiecaruia sa aiba particularitatile lor. Exista si câteva reactii comune, adesea întâlnite la cei care au primit un diagnostic de cancer. În continuare vor fi prezentate câteva dintre ele.

Negarea realitatii

Nu e nimic în neregula cu mine. Nu am cancer.

La început, pacientul si familia ar putea refuza sa accepte diagnosticul. Adesea cuvântul cancer refuza sa se faca acceptat de mintea celui care primeste un asemenea diagnostic.

E nevoie de timp pentru a se trece peste socul initial si pentru a se gasi modalitati de adaptare la noua realitate si la schimbarile pe care boala le aduce în existenta celui diagnosticat cu aceasta boala. Aceasta negare a realitatii este o forma de aparare la care apeleaza psihicul atunci când o persoana se confrunta cu o situatie care o copleseste, care îi poate depasi puterea de adaptare. Pe termen scurt, aceasta reactie de negare poate fi de ajutor, pentru ca acorda timpul necesar adunarii fortelor si a pregatirii modalitatilor de raspuns în fata amenintarilor percepute. Pe termen lung însa, negarea poate fi daunatoare, pentru ca împiedica persoana ce se confrunta cu aceasta boala sa accepte faptul ca în viata ei s-au produs niste schimbari pe care nu le poate ignora, de care trebuie sa tina cont. Daca neaga la nesfârsit realitatea, amagindu-se ca se poate comporta ca si când nimic nu s-a întâmplat, o face în defavoarea sa. O persoana care nu depaseste stadiul negarii nu va lua masuri pentru a începe sa se trateze, ori va abandona tratamentul în curs de desfasurare, nu se va proteja de ceea ce îi poate agrava boala, ceea ce va contribui la înrautatirea starii sale, putându-i pune chiar viata în pericol.

Furia si resentimentele

De ce tocmai eu si de ce tocmai acum? Tie îti convine, nu trebuie sa suporti asta.

Pusi în fata unui diagnostic de cancer multi se simt ca si când soarta le-ar fi jucat o festa. Odata depasit socul vestii, s-ar putea simti tradati, ori poate pedepsiti în mod nedrept.