Stimularea și dezvoltarea creativității

Stimularea si dezvoltarea creativitatii

1. Problemele conceptuale si factorii care contribuie la dezvoltarea creativitatii

Formarea si dezvoltarea potentialului creativ este determinata de logica formarii relatiilor fundamentale in societate: personalitate – colectiv (asociatie de copii) – societate, familie.

Exista 3 factori care pot influenta reusita prescolarului:

1. Formarea metodelor neadecvate de invatare.

2. Neajunsurile dezvoltarii proceselor psihice.

3. Folosirea neadecvata a particularitatilor individual-psihologice.

In perioada 6–7 ani baza formarii personalitatii copilului o constituie relatiile, atitudinile ce se formeaza in activitatea de joc. In aceasta perioada se dezvolta intens atitudinile fata de sine, ce sunt determinate de activitatea independenta de indeplinire a insarcinarilor date de varstnici. Necesitatea copilului de a activa impreuna cu varstnicii poate fi satisfacuta in joc, in cadrul caruia se reproduc atitudinile sociale. In perioada prescolara copilul incepe sa se indeparteze de varstnici. Apare necesitatea de a activa independent. Intens se dezvolta capacitatile de autoeducatie: a se privi pe sine insusi, a se autoaprecia, autocompara, autoanaliza si autoincuraja. In aceasta perioada intensa se formeaza atitudinile fata de bine si rau, atitudinile datoriei si responsabilitatii, atitudinile fata de sine.

Din punct de vedere psiho-pedagogic, ne intereseaza creativitatea ca structura psihica, care are mai multe fatete. La construirea potentialului creator contribuie numerosi factori:

1. Psihologici (subiectivi)

2. Sociali (obiectivi) sau ereditari

3. Naturali

Factorul ereditar poate fi evidentiat inca de la nasterea copilului. Elementele potentiale de creativitate pot fi expresivitatea, flexibilitatea, fluenta, sensibilitatea cerebrala, precum si calitatile analizatorilor si caracteristicile temperamentale care au un rol important in declansarea, dezvoltarea si manifestarea creativitatii. Aici trebuie sa avem in vedere si relatia subiectului cu factorii de mediu si educationali. Functia esentiala a procesului de creatie o constituie imaginatia care este definita ca un proces de combinare a imaginilor, ceea ce se potriveste mai mult imaginatiei artistice, insa cercetarile actuale fac sa ne convinga ca creativitatea poate avea loc in orice domeniu astfel incat imaginatia poate fi definita ca acel proces psihic al carui rezultat este obtinerea unor reactii, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor. Fiind componenta cea mai importanta a creativitatii, insusirile prin care ea se manifesta pot fi considerate drept principalele caracteristici ale creativitatii. Aceste caracteristici vizeaza interactiunea dintre operatii (cunoastere, memorie, gandire convergenta - divergenta, apreciere critica); continuturi exprimate (complementar, semantic, simbolic, imagistic), produse proiectate realizate ca elemente, clase, relatii, sisteme, transformari, predictii. Factorii operationali sunt angajati la nivelul procedeelor specifice creativitatii sintetizate in doua categorii, de tehnici :

a) tipice metodei Brainstorming (asalt de idei) care presupune respectarea urmatoarelor reguli: anularea criticismului, libertatea de producere a ideilor, combinarea ideilor, perfectionarea lor.

b) tehnici tipice gandirii creative: tehnica sintezelor morfologice, tehnica metaforei si analogiei. Factorii comportamentali sunt exprimati la nivel de stil cognitiv analitic – sintetic, masurabil prin variabile de consistenta si nonconformism; atitudini cognitive care permit o valorificare optima a atitudinilor si cunostintelor.

Functiile creativitatii determina structura tridimensionala a creativitatii, reflecta cerintele functionale ale creativitatii la nivel de produs, proces, personalitate.

a) Functia sociala a creativitatii determina modul de realizare a produsului creator stimuland si dirijand acele comportamente ale personalitatii semnificative din perspectiva perfectionarii raportului cognitiv, afectiv, motivational asumat fata de realitatea economica politica, culturala. In aceasta acceptie, produsul creativ este cu atit mai relevant cu cit este mai extinsa si mai profunda structurarea posibilitatilor personalitatii de intelegere a realitatii sociale. Functia sociala a creativitatii urmareste nu numai calitatea imediata a produsului creator ci si efectele optimizante ale acestuia care au o sfera de actiune din ce in ce mai larga la nivel temporal si spatial, mergind chiar pina la nivelul relatiilor de macrosistem. Fiecare societate stimuleaza si reflecta un tip aparte de creativitate.

b) Functia psihologica a creativitatii determina modul de realizare a procesului creator angajand toate resursele existente la nivelul sistemului psihic uman, cu unele accente evidente care vizeaza inteligenta in calitate de aptitudine generala, care asigura premiza sesizarii, rezolvarii, inventarii de probleme si de situatii-problema; gandirea, in calitate de produs de cunoastere logica, proiectata multifazic pe baza unitatii informational – operational, realizabila in sens convergent sau divergent; imaginatia - in calitate de proces de cunoastere logica, specializat in (re)producerea noului prin (re)combinarea informatiilor dobandite anterior, aptitudinile speciale, in calitate de „vectori” ai actiunii eficiente, reglatori in anumite domenii de activitate; atitudinile (afective, motivationale, caracteriale), in calitate de „vectori” ai actiunii eficiente, autoreglatori in orice domeniu de activitate. Privite din perspectiva functionalitatii lor creative, toate elementele sistemului psihic uman pot evolua ca insusiri generale ale personalitatii creatoare implicate de-a lungul intregului proces creator.

c) Functia pedagogica a creativitatii determina modul de comportare a personalitatii creatoare, angajata in proiectarea unor actiuni educationale didactice realizabile in conditii de transformare continua a raporturilor subiect-obiect. Definitia conceptului de creativitate pedagogica presupune valorificarea deplina a componentelor structural-functionale interpretabile si realizabile in sens prioritar formativ. Structura creativitatii pedagogice evidentiaza anumite caracteristici specifice, dezvoltate la nivelul produsului creator, procesului creator, personalitatii creatoare.

Fluiditatea - este posibilitatea de a-ti imagina in timp scurt numeroase imagini sau idei, unele fara utilitate, dar printre ele gasindu-se si cele adecvate solutii cautate.

Plasticitatea - este usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme cand un procedeu se dovedeste inoperant.

Originalitatea - este expresia noutatii, a inovatiei.

Disocierea – este capacitatea combinatorie a doua sau mai multe lucruri si fenomene pe care altii nu au avut curiozitatea sau abilitatea de a le asocia.

Imaginatia creatoare - constituie o aptitudine importanta care are la baza predispozitii ereditare, mai mult sau mai putin dezvoltate. Insa dezvoltarea ei presupune multa munca si exercitiu. Exercitiul realizeaza rolul altei functii in structura creativitatii - al memoriei.