Strategii și Metode de Evaluare

Diversitate situatiilor didactice, precum si multitudinea de obiective ale evaluarii presupun conceperea si aplicarea unor strategii diferite. In The International Encyclopedia of Curriculum gasim urmatoarea clasificare:

• Modele traditionale,standard

-modelul centrat pe obiective

-modelul centrat pe decizie, unde functia de decizie o are beneficiarul procesului.

b) Modele complementare, nonstandard

-modelul evaluarii fara obiective (care recupereaza in favoarea celui evaluat efectele neintentionate ale situatiei de invatare complinind astfel limitarie posibile induse de formularea initiala a obiectivelor).

- modelul evaluarii responsive(care centreaza procesul de evaluare pe realitatea din clasa, bazata pe interactiune si negogiere, punandu-l pe baze preponderent calitative).

- modelul evaluarii iluminative( care intemeieaza procesul de evaluare pe caracteristici exclusiv calitative precum: euristica,interpretativa).

- modelul evaluarii naturalistice( care ofera o abordare holistica a obiectivelor si subproceselor programului de evaluare si accentueaza, explicandu-le efectele si semnificatiile procesului).

- modelul evaluarii calitative (care dezvolta o cunoastere reflexiva privind contextele situatiei educationale urmarind parcursul in patru etape: observatie, descriere, interpretare, estimare).

Clasificare

• Dupa cantitatea de informatii analistii au stabilit doua tipuri: evaluarea partiala(cand se verfica elemente cognitive sau comportamentale secventiale pin ascultarea curenta- extemporale) si evaluarea globala (cand cantitatea de cunostinte si deprinderi este mare, datorita cumularii acestora- examene,concursuri).

• In functie de perspectiva temporala: evaluarea initiala( care se face la inceputul unei etape de instruire-prin concursuri), evaluarea continua (care se face in timpul secventei de instruire- teze) si evaluarea finala( se realizeaza la sfarsitul unei perioade de formare- examen).

• Dupa sistemul de referinta pentru emiterea valorizarilor: evaluarea formativa( cand sistemul de referinta este extern cerintele fiind explicitate in programe sau manuale scoare), evaluarea claificatorie (cand sistemul de referinta il constituie performantele grupului de apartenenta- clasa de elevi) si evaluare autocentrica (cand sistemul de raportare este constituit din nivelul propriilor performante anterioare ale elevului).

Prin coroborarea celor trei criterii se ajunge la o alta clasificare devenita clasica: evaluarea cumulativa (sau sumativa) si evaluarea continua (sau formativa).

Evaluarea cumulativa se realizeaza prin verificari partiale, incheiate cu aprecieri de bilant asupra rezultatelor, pe cand cea continua se face prin verificari sistematice, pe parcursul programului, pe secvente mai mici. Evaluarea cumulativa opereaza prin verificari, prin sondaj in randul elevilor si in materie pe cand cea continua are loc prin verficare tuturor elevilor s a intregii materii dat fiind faptul ca nu toti elevii invata deopotriva un continut la fel de bine. Prima strategie vizeaza evaluarea rezultatelor avand efecte reduse asupra imbunatatirii procesului iar cea de-a doua are scop ameliorarea ei, scurtand cosiderabil intervalul dintre evaluarea rezultatelor si perfectionarea activitatii. Obsevam ca ambele strategii presupun atat avantaje cat si dezavantaje cele doua moduri trebuie sa fie utilizate in chip autarhic prin imbinare si complementare.

In conecptia lu B.S. Bloom, evaluarea formativa este acel tip de evaluare care se realizeaza pe tot parcursul unui demers pedagogic, are ca finalitate remedierea lacunelorsau erorilor savarsite de levi. Evaluarea formativa nu il judeca si nu il claseaza pe elev.

Dupa De Landsheere, evaluarea formativa are drept tinta sa identifice situatiile in care elevul intampina o dificultate, in ce consta aceasta si care sunt caile de depasire si nu se finalizeaza numaidecat prin note sau clasificari, este orientata spre ajutoarere in mod operativ a elevului. Evaluarea sumativa vizeaza clasificare si atestarea progreselor elevilor, ea va arata gradul de realizarea a obiectivelor comparandu-I pe elevi intre ei. Acesta vorbeste si de evaluarea normativa cea prin care se interpreteaza scorul obtinut in urma unui test clasic de inventariere a cunostintelor sau de inteligenta: performaanta unui individ este judecata printr-o raportarea la performanta altuia distributia performantelor constituind norma.