Stresul

. STRESUL ÎN ORGANIZATIA MILITARA

Literatura de specialitate în domeniul militar este redusă în privinţa datelor referitoare la stresul ocupaţional, atât datorită confidenţialităţii pentru societatea civilă a multor aspecte interne, cât şi prin cultivarea imaginii de militar apt şi dispus a suporta firesc toate privaţiunile serviciului.

Activităţile desfăşurate de militari în condiţii de pace, de criză şi, cu atât mai mult, în timp de război reprezintă surse de trăiri emoţionale pozitive şi negative complexe, uneori contradictorii sau ambivalente, care, adesea pot genera şi menţine stresul psihic.

Lupta modernă, caracterizată de letalitate crescută, manevrele rapide, aplicarea unor tactici şi proceduri de luptă sofisticate, ameninţarea constantă a folosirii armelor neconvenţionale, precum şi operaţiile pe timp de noapte şi zi, în toate condiţiile meteoclimaterice, vor solicita militarii până la limita capacităţii lor de rezistenţă. Aceşti factori pot deveni agenţii primari ai eşecului misiunii. Prin urmare, stresul, ca şi epuizarea devin contributori majori la degradarea performanţei trupelor şi la creşterea numărului „victimelor” care solicită asistenţă medicală şi psihologică.

În concepţia unor specialişti, situaţiile care pot genera stresul psihic atât la nivel de individ, cât şi la nivelul colectivului de militari, în special, ar putea fi:

- necunoaşterea situaţiei şi a duratei acesteia;

- supraîncărcarea cu sarcini multiple, în condiţii de criză de timp;

- perceperea de către militari a unei ameninţări reale sau imaginare;

- condiţii de izolare;

- sentimentul lipsei de protecţie şi a restrângerii libertăţii;

- apariţia de obstacole necunoscute sau neaşteptate;

- frica de eşec;

- perturbări produse de agenţi fizici, chimici sau biologici care duc la scăderea

rezistenţei de adaptare a organismului.

La nivelul comenzii, dacă nu există o coordonare unică, corectă şi o stare de spirit pozitivă, poate interveni sentimentul de teamă ce se transformă în frică, generând în final panică.

Perceperea corectă sau distorsionată, evident mărită a primejdiilor pentru sine şi colectivul respectiv, determină volumul şi întinderea efectelor stresului. De regulă, cu cât starea de pericol pe timpul misiunii este mai mare, cu atât stresul este mai intens. Atunci când datele despre situaţia operativă sunt reduse, când însăşi încrederea în forţele proprii este scăzută, efectele reale sau imaginare pot fi percepute ca fiind extrem de primejdioase drept urmare vor crea stări de stres acute.

2.MEDIUL MILITAR – FACTOR GENERATOR DE STRES

În urma studierii literaturii de specialitate, am identificat mai mulţi factori generatori de stres care pot apărea pe timp de pace, precum şi agenţii stresori ai câmpului de luptă, care se disting printr-o largă răspândire şi printr-o intensitate considerabilă a influenţelor negative pe care le au asupra psihicului militarilor.

2.1.Factori generatori de stres pe timp de pace

Principalii factori stresori care pot apărea pe timp de pace sunt:

-Volumul mare de muncă, gradul înalt de solicitare fizică şi psihică generat de sarcinile militare. Este cunoscut faptul că organizaţia militară posedă o pronunţată inerţie adaptativă, fiind în general foarte stabilă din punct de vedere al structurii şi numărului de funcţii existente, crearea unei funcţii noi este un fenomen relativ rar în armată, iar constrângerile de ordin financiar impun, în anumite perioade, reducerea personalului armatei. Efectul global al sindromului „cumul de funcţii“ apare ca stres, ca un fenomen negativ pentru cei care duc în „spate“ alte câteva funcţii, neremunerate şi pentru care mai sunt şi evaluaţi ca şi când ar face parte din atribuţiile funcţiei pentru care sunt încadraţi.