Stresul posttraumatic

Pentru a vorbi despre stres posttraumatic trebuie să înțelegem ce este trauma, evenimentul declanșator al acestei tulburări. Conceptul de traumă presupun trei aspecte:

- Existența situației traumatice - care este extrem de amenințătoare și compleșitoare pentru individ

- Reacția internă față de situația traumatică - în fapt ne raportăm la reacția sistemului nervos autonom, care activează toate resursele fizice și mentale disponibile pentru ca persoana respectivă să poată gestiona criza

- Consecințele pe termen lung, mediu și scurt - aceste consecințe derivă din activarea internă care are loc anterior

În literatura de specialitate, stresul posttraumatic, sau sindromul tulburărilor de stres posttraumatic (TSPT) este descris ca fiind un stres întârziat care poate fi declanșat prin dezastre naturale, accidente grave, agresiuni, violuri și alte evenimente critice cu impact traumatizant, atât fizic dar mai ales psihic.

„Stresul posttraumatic este una dintre cele mai severe traume care se poate întâmpla. Indiferent că apare în mediul militar sau civil, el constituie o urgență psihiatrică și psihologică.” spune Colonel Doctor Adrian Prisăcaru, șeful Laboratorului Psihologic din cadrul Armatei Române.

„Șocul de bombardament” sau „sindromul de oboseală din timpul războaielor” cum a mai fost numit sindromul tulburărilor de stres posttraumatic, se manifestă ca reacție la un eveniment catastrofal, sever, care se situează în afara limitelor experienței umane, și ar provoca oricui suferință. Tabloul clinic al TSPT este complex și include simptome din sfera cognitivă, afectivă, fiziologică, comportamentală și relațională. Terapia expunere s-a dovedit a fi până în prezent cea mai eficace metodă de intervenție psihoterapeutică.

Viața și activitatea militară, în condiții de pace și de criză, și cu atât mai mult în timp de război, constituieo sursă de trăiri emoționale pozitive și negative complexe, niciodată univoce, uneori contradictorii sau ambivalente, dar întotdeauna aflate în situația de a genera și a de menține stresul psihic. Cercetările asupra stresului posttraumatic au debutat cu mai mult de jumătate de veac în urmă, încă din Cel de-al Doilea Război Mondial. Toate descrierile acestui fenomen includeau întotdeauna un șir de elemente comune:

- tulburări de somn

- vise cu coșmaruri

- depresii

- excitabilitate crescută.

Kardinier dă pentru prima dată o descriere complexă a simptomaticii acestui fenomen:

- excitabilitate și iritabilitate

- reacție nestăpânită la excitanți bruști

- fixarea pe circumstanțele evenimentului posttraumatic

- fuga de realitate

- predispoziția pentru reacții agresive necontrolate

Dar importanța cercetării în acest domeniu a devenit evidentă numai spre mijlocul anilor 1970 când societatea americană s-a confruntat prima dată cu problemele provocate de formele dezadaptative de comportament ale veteranilor războiului din Vietnam. Datele obținute arătau că pentru aproximativ 25% din cei care au luptat în Vietnam, experiența participării la acțiunile militare a fost cauza dezvoltării a unor modificări negative de personalitate sub influența traumelor psihice.

În urma cercetărilor a devenit clar că starea care se dezvoltă la cei care au trecut prin situații critice generatoare de stres psihic (participarea la acțiuni militare, accidente, calamități naturale, diverse forme de violență) manifestă tendința nu numai să nu dispară cu timpul dar și să devină mai pronunțată, debutând brusc pe fondul unei aparente bunăstări generale a persoanei.

Datele culese de cercetători indică faptul că TSPT reprezintă o afecțiune psihiatrică importantă ce produce o suferință emoțională și o inadaptare