Stresul Profesional Factor Declanșator al unor Fenomene cu Caracter Disfuncțional în Procesul Muncii

Stresul, numit şi boala secolului, este una din cele mai mari disfuncţionalităţi care apare pe parcursul activităţilor de zi cu zi. Pentru că oamenii au rareori posibilitatea de a influenţa evenimentele stresante, tot ce pot face este să-şi însuşească nişte strategii adaptative care să-i facă mai rezistenţi la agresiunile psihice şi mai eficienţi în activitatea profesională.

Termenul stres provine din cuvântul omonim englez (stress), care în limba de origine înseamnă constrângere, forţă, solicitare. Prin stres desemnăm orice stare de tensiune creată, de agresiune provenind din mediul extern sau intern, faţă de care organismul se apără pe calea unor reacţii de adaptare.

Noţiunea de stres a devenit un fapt cotidian. Stresul însoţeşte orice activitate în care omul este implicat, aceasta ca rezultantă posibilă a unui conflict ce poate fi generat de activitatea în sine şi cel care o prestează. Vorbim astfel despre stresul vieţii de zi cu zi, al mediului ambiant, familial, profesional, şcolar.

Părintele conceptului de stres este considerat canadianul Hans Selye (1907 – 1982), el definindu-l ca un răspuns nespecific al organismului la solicitările cu care este confundat. Stresul, într-una dintre accepţiunile actuale, este o modalitate interacţională dintre individ şi mediu, concretizat printr-o stare tensională, de încărcare.

Psihologii au constat că mulţi dintre proaspeţii absolvenţi de facultăţi vin la primul lor loc de muncă plini de entuziasm, nerăbdători să se remarce şi să-i ajute pe oameni în satisfacerea cerinţelor de informare. Nu mult timp după angajare însă, ei realizează că nevoile şi că speranţele lor personale nu corespund întotdeauna cu cele ale instituţiei sau ale utilizatorilor. Volumul de muncă este deseori prea mare pentru timpul alocat; membrii personalului sunt obligaţi să îndeplinească simultan mai multe sarcini; activitatea depusă este rareori apreciată atât de beneficiari cât şi de către instituţie. Multe organizaţii nu oferă personalului nici o posibilitate de a-şi aduce contribuţia la structurarea propriului destin. Acestea sunt câteva dintre motivele permanente de stres care pot transforma entuziasmul în inerţie, în frustrare şi, mai târziu, în apatie.

Stresul este reacţia pe care oamenii o pot avea atunci când simt că nu se pot adapta solicitărilor şi presiunilor cărora trebuie să le facă fata în viaţa de familie, personală sau la locul de muncă. Solicitările nu conduc neapărat la stres. Ele pot stimula succesul care conduce satisfacţia în muncă. Problemele apar atunci când solicitările sunt prea mari şi pe termen lung sau acţionează din mai multe direcţii; unele persoane îşi pot pierde controlul ceea ce conduce la stres.

La locul de muncă, stresul apare ca urmare a unor resurse psihice insuficiente pentru a face faţa solicitărilor şi exigenţelor profesionale. În asemenea situaţii putem vorbi de un stres ocupaţional sau de un stres in activitatea profesională.

Din multe puncte de vedere, nu se poate compara activitatea unui pilot la un raliu de formula 1 sau de pe o aeronava transoceanică cu activitatea unui îngrijitor de spaţii verzi, după cum nu se poate compara activitatea pe care o depune un inginer-dispecer la o centrală nuclear-electrică cu cea depusa de un lăcătuş- mecanic sau o confecţioneră din industria vestimentaţiei. La fel nu poate fi comparata activitatea unui chirurg cu cea pe care o prestează un infirmier. Sunt diferenţe mari între munca unui lucrător manual si cea pe care o prestează un lucrător intelectual. De regula, nu se compara starea de stres pe care o acumulează în cadrul activităţii profesionale cadrele de conducere (preşedinţii si directorii generali de corporaţii multinaţionale, directorii de uzine si fabrici ), oamenii de afaceri, profesorii , inginerii, medicii, economiştii, juriştii, ziariştii, moderatorii de emisiuni televizate s.a. cu activitatea unui vânzător, bucătar, cofetar-patiser, tâmplar, operator la o maşină asistata de calculator sau a unei cameriste (chiar daca lucrează într-un hotel de 5 stele). Persoanele motivate muncesc cât trei si nu acuză stări de stres. În aceasta situaţie se găsesc angajaţii bestjobs: profesioniştii din companiile multinaţionale (creatorii de publicitate, bancherii, vedetele TV, specialiştii în consultanta financiara/ în make-up artist/în software engineer, analiştii programatori, administratorii de sistem, arhitecţii, secretarele executive) si directorii de companii multinaţionale.

Uneori stresul profesional este considerat ca având un efect benefic pentru performanţa angajaţilor. În asemenea situaţii vorbim de „eustress” care motivează şi mobilizează resursele individuale. Stresul pozitiv duce spre rezultate excepţionale, performanţă, concentrare şi reuşită