Studiul privind influența interferenței unui set de cuvinte asupra memorării și reproducerii altui set de cuvinte

Rezumat

Experimentul „Influenta interferentei unui set de cuvinte asupra memorarii si reproducerii altui set de cuvinte“, avand ca variabila independenta reproducerea materialului original si ca variabila dependenta materialul interpus vrea sa demonstreze ca memorarea si reproducerea unor cuvinte ete influentata negativ de memorarea altor cuvinte asemanatoare care sunt interpuse intre memorarea si reproducerea primului set de cuvinte.

Studiul a fost realizat pe un lot de 40 de participanti, cu varste cuprinse intre 20 si 25 de ani, majoritatea studenti. Lotul a fost impartit in doua grupuri egale a cate 20 de participanti: un grup de control si unul experimental. Grupului experimental i s-a prezentat un set de 10 cuvinte pe care a trebuit sa le memoreze, dupa un minut i-a mai fost prezentata o lista de 10 cuvinte asemanatoare pe care de asemeanea a trebuit sa le memoreze, in final trebuind sa reproduca primul set de cuvinte. Grupului de control nu i-a mai fost prezentat cel de-al doilea set de cuvinte, subiectii trebuind sa memoreze si sa reproduca doar primul set prezentat.

In urma aplicarii testului t pentru esantioane independente, s-a confirmat ipoteza conform careia retentia unui material invatat este influentata de memorarea interpusa intre invatarea originala si reproducerea ulterioara a acestei invatari.

Notiuni introductive

MEMORIA

Memoria este un fenomen biologico-psihologic. Mecanismele biologice confera creierului capacitatea de a rata informatia, precum si aptitudinea de a inregistra noi cunostinte, creand astfel retele de comunicare intre celulele nervoase. Memoria are si o latura psihologica ce tine de comportamentul si emotiile personale. Continutul informational al memoriei il constituie trecutul relatat ca trecut. Daca trecutul ar fi perceput ca prezent am avea halucinatii. Si totusi memoria readuce trecutul in prezent, dar o face tinand seama de conditiile schimbate si actuale ale prezentului. Ea echilibreaza organismul cu mediul. Marele psiholog rus Secenov a numit-o``conditia fundamentala a vietii psihice´´. Cercetarile privind fixarea si retinerea amintirilor sunt extrem de numeroase. Ele au permis precizarea anumitor aspecte ale acestei probleme: retinem in primu rand ceea ce ne priveste direct (circumstantele primei indragostiri, un esec usturator); retinem mai degraba agreabilul decat dezagreabilul; ceea ce este in acord cu convingerile noastre; ceea ce este important. Dimpotriva, uitam cu usurinta ceea ce ne este indiferent, prost structurat, prea putin semnificativ, fixarea amintirilor este legata atat de persoana cat si de materialul de memorat. Intelegerea elementelor, integrarea lor in stocul de amintiri existent, reprezentarea favorizeaza retinerea. Memoria insa, nu este niciodata fidela. Amintirea evocata este intotdeauna falsificata deoarece corespunde unei reconstructii a inteligentei. Memoria nu este un automatism cerebral, ci un act al psihismului, expresia persoanei in intregul ei.

Memoria are un caracter activ si dinamic ceea ce rezulta din faptul ca unele informatii care pareau ca sunt uitate atunci cand este nevoie sunt reduse cu usurinta la lumina. Dar poate aparea si asa numitul ``lapsus´´, adica dificultatea de a ne aminti anumite intamplari mai vechi sau mai noi. Faptul ca nu ne amintim niste lucruri banale ne ingrijoreaza, dar, din fericire, cea mai mare parte a lapsusurilor sunt inofensive. Si oricum ar fi inutil sa incercam sa memoram totul indiferent de subiect sau evenimente traite. O astfel de memorie magica care sa inregistreze totul nu exista. De altfel nu este indicata stocarea de informatii cotidiene, neimportante.Ca sa memoram ceva trebuie sa ascultam, privim si sa invatam. A asculta este prima conditie pentru a intelege de fapt percepem foarte putine lucruri din tot ceea ce ne inconjoara, caci filtram informatiile in functie de interesul sau disponibilitatea de moment.

Memoria este o capacitate psihica fara de care viata nu ar fi posibila. Fara memorie omul nu ar avea trecut, ar trai doar in prezent, nu ar putea avea o viata personala, ganduri si impresii referitoare la intamplarile trecute, nu ar avea amintiri in general. Ar avea impresia unei minti golite. S-ar comporta spontan, impulsiv, actiunile sale ar fi fara stabilitate, fara vreun scop sau obiectiv motivat. Orice factor din afara i s-ar parea inedit, necunoscut. Nu ar intelege multe lucruri, multe obiecte i s-ar parea ciudate, nu ar sti sa se comporte in anumite situatii l-ar speria noul, ar fi irascibil. Toata munca anterioara si cunostintele pe care le avuse s-ar anula. Totul ar trebui luat de la inceput. Gandurile si actiunile lui nu ar avea continuitate intre ele, nu ar avea legatura una cu alta va trebui sa inceapa sa invete din nou lucruri banale uitate si ii va fi foarte greu. Nu ar putea rezolva problemele ce se ivesc in viata cotidiana, nu ar fi capabile judecati logice datorita lipsei unor informatii anterioare pe care sa le prelucreze, pentru a intelege universul psihic ar fi limitat la citeva perceptii senzitive. Ar fi un om fara trecut, fara viitor clar, doar cu un prezent ciudat ce i se descopera treptat iar personalitatea lui s-ar pierde o data cu memoria. O fiinta fara memorie nu ar putea retrai emotiile, bucuriile anterioare, evenimentele anterioare ce i-au marcat viata in mod placut, nu si-ar recunoaste familia si pe cei dragi lui ceea ce ar cauza suferinta si pentru ei. Un om fara memorie nu ar fi in intregimea lui, i-ar lipsi a parte importanta pentru existenta lui. Stim din viata de toate zilele ca cele percepute de noi in trecut, cele citite sau gandite etc. nu dispar dupa ce faptul s-a consumat. In mod obisnuit, reproducem in minte chipurile oamenilor pe care i-am cunoscut, infatisarea locurilor prin care am trecut, ganduri, lucruri spuse, auzite sau citite s.a.m.d. Un obiect pe care l-am mai vazut, o melodie pe care am mai auzit-o etc. ne apar, cand le percepem din nou,ca ceva familiar, adica le recunoastem.