Suicidul la Copii și Adolescenți

Introducere

Societatea contemporană tratează cu multă uşurinţă problema sinuciderii.

Suicidul (de la „sui” – de sine si „cidium” – omorâtor) semnifică „orice caz în care moartea rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut de victimă însăşi, care ştie că trebuie să producă acest rezultat” (E. Durkheim, 1993). Sinuciderea este actul de disperare al unui om care nu mai doreşte să traiască.

După Larousse-Dictionar de psihologie (2000), sinuciderea este acea acţiune de a-şi lua singur viaţa, în mod voluntar, cel mai adesea pentru a scăpa de o situaţie devenită intolerabilă.

Suicidul comportă şi o definiţie operational-psihologică în virtutea căreia „suicidul este un act uman de încetare din viaţă, autoprodus şi cu intenţie proprie” (Schneidman, 1980). OMS atrage atenţia că in 2015 suicidul şi depresia vor deveni problemele cele mai mari in domeniul sanătaţii. România în prezent se confruntă cu un val intens mediatizat al conduitelor suicidare.

Repertoriul comportamentelor suicidare este extrem de larg şi divers ceea ce atrage după sine dificultatea de definire a fenomenului.

Toate ţările, indiferent de continent, au atras însă atenţia că ideatia suicidară este comună la adolescenţi iar experimentarea uneia sau mai multor tentative de suicid în lungul existenţei acestor adolescenţi este o problemă greu de cuantificat de la o ţară la alta.

Şi în ţara noastră rata sinuciderilor în rândul adolescenţilor a crescut alarmant de mult în ultimii ani.

Suicidologii consideră că există o legătură directă între comportamentul suicidar si vârstă. Datele epidemiologice din ultimii 25 de ani indică o crestere de 250% a ratei suicidare anuale, în decada de vârstă 15-24 de ani.

În ceea ce priveşte structura personalităţii, toate statisticile demonstrează că frecvenţa sinuciderii cunoaşte o curbă ascendentă de la vârsta de 14-15 ani până la vârsta de 50 de ani, cu două creşteri foarte accentuate la adolescenţă şi la vârsta a treia (Păunescu, 1994). Adolescenţa este perioada cea mai vulnerabilă, în care forţele impulsionale se confruntă cu exigenţele valorilor morale. La vârsta a treia, legea vulnerabilităţii determinată de vârsta biologică rămâne valabilă. Legea vulnerabilităţii este dovedită şi prin raportul dintre numărul sinuciderilor la adolescenţă şi la vârsta a treia, care este de 3/9.

În România, potrivit raportului Institutului de Medicină Legală (IML) "Mina Minovici", în anul 2004 au fost înregistrate 2.720 de sinucideri, în 2005 un numar de 2.913 victime, iar în anul 2006 şi-au luat viaţa 3.187 de români, trei sferturi dintre decese au fost înregistrate în rândul bărbaţilor cu vârste cuprinse între 45 si 50 de ani. Conform raportului IML, numărul sinuciderilor a fost mai mare decat cel al victimelor înregistrate în urma accidentelor rutiere, informează NewsIn.

Într-o statistică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii care a evaluat rata sinuciderilor în 34 de state europene, România se afla pe locul 24. Ratele cele mai mari ale suicidului în ţara noastră se înregistrează în judeţele Covasna şi Harghita, fiind de aproximativ 34 la 100.000 de locuitori. Datele statistice au arătat faptul că aceşti indicatori se situează mult peste media naţională, de aproximativ 12-14 la suta de mii de locuitori.

Incidenţa suicidului complet la copil şi adolescent cunoaşte o linie ascendentă către adolescenţa tardivă, fiind rar întâlnit sub vârsta de 15 ani. Pe segmentul de vârstă 15-35 de ani, sinuciderea se situează pe locul al doilea după accidentele rutiere. Pentru cauzele reuşite până la vârsta adolescenţei precoce şi tardive, rămâne însă în discuţie certitudinea unei morţi dorite sau a unui accident.

Datele oficiale estimează că sunt 1000 de cazuri de suicid la 40000 de tentative de suicid pe an, adolescenţii între 15-20 de ani reprezentând un procent semnificativ.

1.Suicidul la copil si adolescent

Toate teoriile cu privire la problematica suicidară stipulate în timp îşi găsesc astăzi aplicabilitatea la copil şi adolescent. Procesul creşterii şi dezvoltării copilului şi adolescentului, trebuie privit ca factor de vulnerabilitate crescută, fiind în acelaşi timp indispensabil normalităţii. Problematica vulnerabilităţii este corelată atât cu fenomenul suicidar cât şi cu nivelurile biologic,psihologic şi social.

De ce unii tineri care au toată viaţa înainte devin atât de disperaţi ajungând la decizia de a-şi lua viaţa.