Surse și resurse de relaționare a consilierului școlar cu elevii ciclului gimnazial

ELEVII CICLULUI GIMNAZIAL

Consilierea psihologica este de scurta sau de lunga durata si este realizata in scopul prevenirii, remiterii sau asistarii rezolutive a unor probleme personale, de ordin cognitiv si comportamental, cu impact individual, familial si socio-profesional dezorganizator. Ea acopera o paleta larga de problematici specifice, de la cele educationale la cele de reabilitare, recuperare si integrare sociala, de la cele de suport psihoemotionalsi social, la cel de adaptare si integrare comunitara eficienta.

Consilierea poate fi definita ca liant al problemelor personale, educative, sociale si de orientare, are grade diferite de profunzime si intensitate, solicitand coroborarea eforturilor consilierului cu a altor persoane din viata consiliatului.

Cheia tuturor interventiilor consilierii este reprezentata de dezvoltarea unor noi strategii de evolutie existentiala, activarea resurselor blocate, complementare sau compensatorii, astfel incat persoanele in dificultate sa-si gaseasca propriile solutii, utilizandu-si potentialul de care dispun. In munca de consiliere scopul este sprijinirea beneficiarilor in a-si rezolva problemele prin resursele proprii, prin modificarea atitudinilor, conceptiilor si comportamentelor manifestate in contexte existentiale specifice.

Consilierea nu se reduce niciodata la un schimb de informatii respectiv la transmiterea de catre consilier a unui aviz sau sfat catre un client care i-a expus problema sa, ci exista intotdeauna intrebari asupra motivatiei profunde a cererii de consiliere. Consilierul nu trebuie sa fie cel care da sfaturi, singurul care propune solutii, ci cel care determina clientul sa gaseasca solutia care ii convine, rolul consilierului fiind acela de facilitator al procesului de decizie al clientului.

In general, consilierea se realizeaza in raport cu persoanele cu dificultati de alegere, comportamente deviante, dificultati de integrare familiala, scolara sau sociala.

Relatia de consiliere se configureaza dinamic intre doi poli si anume consilierul si consiliatul. Consilierul (implicit si cel scolar) are mai multe roluri precum cel de educator formator; de consultant in probleme de educatie, instruire, sociale, etc; de mediator in conflicte; de psiholog pentru elevi, familiile acestora si profesori.

S-a constatat ca personalitatea consilierului, dincolo de pregatirea sa profesionala, este foarte importanta. Au fost, astfel, identificate o serie de caracteristici personale ale consilierului care contribuie, alaturi de cunostinte si experienta practica, la succesul consilierii. Calitatile personale ale consilierului sunt reprezentate de interesul crescut fata de oameni, trebuie sa fie cald si comunicativ in relatiile cu oamenii, pentru a putea stabili cat mai usor relatia de incredere consilier – client, de asemenea este important sa fie tolerant, sensibil la sentimentele celuilalt, analitic / sintetic, cu un bun autocontrol, creative, sa aiba capacitatea de a tolera ambiguitatea, sa fie flexibil, realist sin u in ultimul rand sa aiba umor.

Asadar , consilierul lucreaza cu propriile sale competente , scopul profesionistului fiind acela de a-l oglindi pe client in contextul situatiei cu care se confrunta, avand ca scop ajutarea acestuia in a-si constientiza mai adecvat si mai complet propriile nevoi, asteptari si posibilitati de a rezolva si depasii problemele cu care se confrunta.

Principala sarcina a consilierului scolar este de a ajuta elevii sa parcurga pasii unui demers de constientizare, prin clarificarea, evaluarea si actualizarea sistemului propriu de valori. „Capacitatea de a stabili relatii interpersonale si de a comunica cu orice tip de client indiferent de nivelul sau de pregatire si de manifestarile psihocomportamentale ale acestuia, pare sa fie cea mai dezirabila abilitate pentru toate categoriile de consiliere”. (Potolea D, Paun E „Pedagogie. Fundamentari teoretice si demersuri aplicative”)