Teoria Deciziei

LUAREA DECIZIILOR

În mediul actual aflat în permanenta schimbare, procesul complex al luarii de decizii devine tot mai dificil. Cei care iau decizii sunt constrânsi de mediul în care actioneaza. Desi luarea deciziilor reprezinta un proces dinamic si în permanenta dezvoltare, deciziile au câteva elemente comune. Fiecare decizie este luata în mediul caracteristic unei organizatii si toate deciziile presupun parcurgerea câtorva pasi elementari.

Managerii iau decizii într-un mare numar de situatii; tipul deciziilor variaza în functie de nivelul pe care îl ocupa managerul în cadrul organizatiei, precum si de natura postului pe care îl detine.

Putem identifica doua tipuri de decizii: decizii programate si decizii neprogramate.

Deciziile programate sunt decizii repetitive si de rutina. În conditiile frecventei ridicate a aparitiei unei anumite situatii, managerul îsi creeaza un obicei (o regula, o procedura) prin care va rezolva aceasta situatie. Organizatiile au politici scrise si nescrise care au rolul de a simplifica luarea deciziilor, de a economisi timp si de a permite organizatiilor sa îsi coordoneze si controleze activitatea. Un exemplu de decizie programata îl reprezinta decizia de angajare luata de departamentul de resurse umane al unei organizatii.

Deciziile programate sunt cel mai usor de luat, datorita faptului ca managerii au la dispozitie o serie de reguli, proceduri si politici. În luarea unei decizii managerul trebuie sa tina însa cont de faptul ca aceste planuri sunt aplicabile doar în anumite conditii.

Deciziile de rutina nu sunt neaparat simple si sunt importante pentru organizatie. În situatia în care o problema apare în mod repetat si daca elementele ei pot fi definite, prevazute si analizate, atunci poate fi definita o decizie programata în legatura cu problema respectiva.

Deciziile neprogramate sunt deciziile luate în conditii nestabilite sau în situatii unice. Pentru rezolvarea acestor probleme nu exista proceduri prestabilite, fie datorita faptului ca nu au mai fost întâlnite, fie pentru ca sunt foarte importante si complexe. Un exemplu de decizie neprogramata îl constituie decizia de lansare a unei noi linii de produse.

Pe masura ce un manager urca în ierarhia organizationala, devine tot mai importanta capacitatea lui de a lua decizii neprogramate, iar timpul alocat luarii acestor decizii creste în detrimentul timpului alocat luarii de decizii programate, care reprezinta preocuparea principala a ocupantilor nivelelor manageriale inferioare.

Unul dintre factorii de care sunt influentati managerii în procesul de luare a deciziilor îl reprezinta gradul de incertitudine al rezultatelor fiecarei alternative decizionale formulate. În cadrul organizatiilor, managerii iau decizii în conditii de certitudine, risc sau incertitudine.

Decizii în conditii de certitudine. Atunci când managerii stiu cu siguranta care sunt alternativele si rezultatele asociate fiecarei alternative, spunem ca exista conditii de certitudine.

În organizatii, însa, sunt putine deciziile care sunt luate în astfel de conditii, datorita complexitatii si naturii schimbatoare a societatii. Un concept ideal (asemanator oarecum celui de concurenta perfecta), conditia de certitudine furnizeaza un cadru al evaluarii conditiilor de risc în luarea deciziei.

Gradul în care un manager are încredere într-o anumita decizie depinde de gradul de certitudine în care este luata decizia respectiva. Cu alte cuvinte, cu cât este mai sigur un manager de rezultatele unei decizii, cu atât va avea mai multa încredere luând acea decizie.

Decizii în conditii de risc. Se apreciaza ca exista conditii de risc atunci când trebuie luata o decizie pe baza unor informatii incomplete. Desi informatiile sunt incomplete, managerii au posibilitatea sa calculeze probabilitatile evenimentelor, precum si ale rezultatelor si costurilor acestora, selectând apoi alternativa cea mai favorabila. Probabilitatile pot fi determinate în mod obiectiv din date istorice, sau în mod subiectiv, pe baza experientei trecute sau a intuitiei.

Luarea de decizii pe baza probabilitatilor reprezinta o caracteristica a managementului actual.

Decizii în conditii de incertitudine. În multe situatii managerului îi lipsesc informatiile, determinarea obiectiva a probabilitatilor cu privire la eventualele rezultate devenind astfel dificila. Datorita complexitatii lumii actuale, aceasta situatie este des întâlnita de manageri, motiv pentru care baza luarii deciziei o reprezinta intuitia acestora. Încrederea în reusita deciziei luate în astfel de situatii este mai mica, datorita absentei datelor istorice.

Capcane decizionale.

Putem identifica patru motive principale ale esuarii deciziilor:

1. Decizia în sine. Acest tip de factori se refera la natura a ceea ce urmeaza a fi facut, care poate genera probleme temporare sau cu caracter permanent.

2. Intuitia managerului. Unii manageri considera ca reusita în vremuri grele va fi recompensata de catre organizatie, altii au tendinta de a nu lua în considerare decât aspectele care se potrivesc perceptiei lor, altii pot vedea în obstacolele care apar un esec personal, în timp ce altii vor continua sa investeasca timp si resurse, datorita încrederii pe care o au în intuitia lor.

3. Presiuni sociale. Uneori managerii continua sa aplice o anumita decizie nu doar pentru ca refuza sa admita ca au esuat, ci si datorita faptului ca nu vor ca altii sa vada ca au dat gres sau ca sunt incompetenti.

4. Inertia organizationala. Cel mai simplu factor care sta în calea renuntarii la un anumit curs de actiune îl reprezinta inertia organizationala pe care o implica procedurile existente si dificultatile în încercarea de a schimba o decizie strategica.

Pentru a fi eficace, managerii trebuie sa fie capabili sa renunte la deciziile gresite sau la activitatile care decurg din acestea.

LUAREA DECIZIILOR ÎN ORGANIZATII

Managerii suporta o multime de presiuni si nu pot fi singurii raspunzatori pentru toate situatiile-problema. Majoritatea managerilor stiu când sa îi implice pe subordonati în luarea deciziilor, când sa delege si când sa nu ia nici o atitudine. Pentru aceasta managerii trebuie sa raspunda urmatoarelor întrebari:

- Problema este usor de rezolvat? Unele probleme complexe sau dificile necesita mai multa atentie, însa majoritatea problemelor sunt mici si mai putin semnificative. Managerii eficienti evita sa se implice în aceste din urma probleme si le atribuie altora. Este important ca managerii sa stie sa stabileasca prioritatile deciziilor în care trebuie sa se implice.

- Se poate ca problema sa dispara de la sine? Uneori problemele mai simple sunt lasate ultimele, si se întâmpla ca fie sa se rezolve de la sine, fie sa fie rezolvate de altii. Daca problema respectiva devine mai serioasa, va primi o prioritate mai mare si va fi rezolvata.