Teoria Inteligențelor Multiple a lui Gardner

Howard Gardner, psiholog care activeaza în domeniul psihologiei stadiale, a formulat o teorie cu privire la natura inteligentei, care vine în contradictie cu perspectiva psihometrica anterioara (Gardner, 1993). Aceasta teorie a inteligentelor multiple, enuntata în cartea Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences(1993), a insistat asupra faptului ca inteligenta nu trebuie conceputa ca un construct unidimensional, ci ca o serie de sapte inteligente independente. Aceasta perpsectiva permite individului sa „manifeste transformarile si modificarile perceptiilor individuale” si sa „recreeze aspecte ale propriilor experiente” (Gardner, 1993, p.173).

Cele sapte tipuri de inteligenta originale sunt:

Inteligenta verbala/lingvistica – aceasta reprezinta capacitatea de a folosi eficient cuvintele, fie în registrul oral (ca moderator TV, orator, politician, povestitor), fie în registrul scris (ca jurnalist, dramaturg, poet, editor). Un elev cu tipul acesta de inteligenta va agrea în mod deosebit sa citeasca, sa scrie, sa povesteasca, sa faca jocuri de cuvinte (Armstrong, 2000).

Elevii care poseda acest tip de inteligenta au abilitatea de a opera cu: structurile si regulile de structurare a limbajului (de ex. punctuatia cu valoare stilistica), nivelul fonetic al limbajului (aliteratii), nivelul semantic (sensurile duble), nivelul pragmatic al limbajului; pot folosi limbajul în scop persuasiv (functia retorica), în scopul de a rememora informatia (functia mnezica), în scopul de a explica ceva (functia peripatetica), în scopul de a furniza informatii despre limbajul însusi (functia metalingvistica).

Inteligenta logica/matematica – aceasta include capacitatea de a utiliza rationamente inductive si deductive, de a rezolva probleme abstracte, de a întelege relatiile complexe dintre concepte, idei si lucruri. Deprinderea de a emite rationamente are aplicabilitate în multe arii ale cunoasterii si include, de asemenea, capacitatea de utiliza gândirea logica în stiinta, studii sociale, literatura etc. (Bellanca, 1997).

Acest tip de inteligenta cuprinde si capacitatea de a clasifica, a anticipa, a stabili prioritati, a formula ipoteze stiintifice si a întelege relatiile de cauzalitate. Scolarul mic îsi dezvolta aceste capacitati prin activitati concrete, prin întelegerea relatiei de corespondenta biunivoca, prin operatiunea de numarare. Aceste deprinderi ale gândirii critice sunt prezente în programele majoritatii scolilor, însa trebuie fixate prin activitati corespunzatoare.

Inteligenta vizuala/spatiala – aceasta inteligenta a „imaginilor si tablourilor” cuprinde capacitatea de a percepe corect lumea înconjuratoare pe cale vizuala, precum si capacitatea de a recrea propriile experiente vizuale. Acest tip de inteligenta începe sa se dezvolte odata cu acutizarea perceptiilor senzorio-motorii. Pictorul, sculptorul, arhitectul, gradinarul, cartograful, proiectantul, graficianul, cu totii transfera imagini mentale asupra unui obiect pe care îl creaza ori îl îmbunatatesc. Perceptia vizuala se combina cu un set de cunostinte prealabile, cu experienta, cu reactiile emotionale, cu imagini preexistente pentru a crea o noua viziune oferita celorlalti ca experienta.

Elevii cu inteligenta spatiala au capacitatea de a percepe cu deosebita acuitate culorile, liniile, formele, spatiul, pot percepe relatiile dintre aceste elemente. De asemenea, ei pot vizualiza, pot reprezenta grafic imagini în spatiu, pot sa-si înteleaga propria pozitie într-un spatiu matriceal.

Inteligenta corporala/kinestezica – inteligenta la nivelul corpului si al mâinilor ne permite sa controlam si sa interpretam miscarile corpului, sa manevram obiecte, sa realizam coordonarea (armonia) dintre trup si spirit. Acest tip de inteligenta nu se regaseste numai la atleti, ci poate fi întâlnit în miscarile de finete ale chirurgului care realizeaza o operatie pe cord sau la un pilot care îsi regleaza cu finete aparatura de bord. „Acest tip de inteligenta include deprinderi fizice speciale precum coordonarea, echilibrul, dexteritatea, forta, flexibilitatea, viteza, precum si deprinderi la nivelul proprioceptorilor, la nivel tactil si cutanat”(Armstrong, 2000).

Inteligenta muzicala/ritmica – acest tip se contureaza prin gradul de sensibilitate pe care individul îl are la sunet si prin capacitatea de a raspunde emotional la acest tip de stimuli. Pe masura ce elevii îsi dezvolta constiinta muzicala, îsi dezvolta si fudamentele acestui tip de inteligenta.