Teoriile explicative ale delicvenței

Teoriile explicative ale delicventei.

A. Teoriile cauzale.

1.Teoria anormalitatii biologice-Cesare Lombroso

Cesare Lombroso este parintele criminologiei antropologice,el afirma ca teoriile sale sunt ale predecesorilor sai. „Eu n-am facut decat sa dau un corp organic concluziilor care pluteau in aer ,inca nedescoperite.”El sustine ca,in esenta,caracteristicile fizice ale individului erau indicatorii de baza ai degenerarii si inadaptarii.

Teoriile lui Lombroso includ evolutionismul lui Darwin,pozitivismul lui Compte, dar si alte studii ale timpului.

Cea mai importanta lucrare a sa a fost „L’uomo deliquente”(Omul delincvent), la care a adus apoi importante completari.

La baza cercetarilor sale a stat descoperirea la craniul unui criminal,in zona occipitala medie,a unei adancituri accentuate ,trasatura ce se regasea la unele cranii primitive.Acesta a fost punctul de plecare in teoria atavismului.Conform acestei teorii,a atavismului evolutionist,trasaturile omului primitiv pot apare la anumite persoane sub forma unor ‚stigmate anatomice’(malformatii ale scheletului si cutiei craniene,asimetria fetei,dimensiunile excesive ale falcilor si pometilor,orbitele mari si departate,dimensiuni neobisnuite ale urechilor,ale nasului,dentitie anormala,barbie proeminenta,numeroase zbarcituri,defecte ale toracelui,etc)

Lombroso a studiat organismele inferioare,omul salbatic si copilul,cercetand anomaliile creierului,ale scheletului si ale unor organe interne(inima,ficat,etc).Pe langa aceste studii anatomice,el am mai efectuat si studii fiziologice,sau chiar socio-culturale (tatuaj,jargou,alcoolism,etc).

A doua faza a studiilor lombrosiene se refera la unele malformatii morfo-functionale de natura degenarativa.El se ocupa de ‚nebunia morala’ ce fusese tratata de Morel drept un aspect degenerativ.

Lombroso sustinea ca la un individ apar mai multe anomalii si indeosebi cele de natura atavica,acesta poate fi clasificat ca un ‚criminal innascut’.Initial a estimat tipul criminalului innascut la o proportie de 65-70% din totalul criminalilor,limitandu-se ,apoi la 30-35%.Bazandu-se pe numeroase studii,a identificat analogii intre ‚nebunul moral’ si‚ criminalul innascut’ ,in special sub aspect moral.

In etiologia crimei ,alaturi de atavism apare studiul epilepsiei.Lombroso consodera epilepsia ca o punte de legatura dintre omul criminal,criminalul nebun si nebunul moral.Epilepsia este atat „una din psihozele cele mai atavice” cat si „nucleul tuturor degenerescentelor”.

In teoria lombrosiana criminalitatea reprezinta o anormaliate biologica bazata pe atavism organic si psihic si pe o patologie epileptica.

2.Teoria anormalitatii morale-Raffaele Garofalo

Istoria criminologiei sustine numele lui Garofalo indeosebi datorita titlului pe care acesta l-a ales pentru lucrarea sa,”Criminologie”,publicata in 1885,si care apoi a inlocuit denumirea de antropologie criminala.

In centrul propriei sale teorii se afla notiunea de ‚delict natural’.

Pentru a defini notiunea de crima din punct de vedere sociologic,Garofalo a pornit de la distinctia dintre delicte naturale si delicte conventionale.Delictele conventionale sunt creatii ale legiuitorului,au un caracter conjunctural,si deci, sunt variabile in timp si spatiu,ceea ce genereaza ,de altfel,relativitatea legii penale.In opozitie, delictele naturale se caracterizeaza prin constanta,prin invariabilitate in timp si spatiu”. (Manual de criminologie,pg 93)

Garofalo era de parere ca notiunea de crima ar trebui sa includa doar delictele naturale.Tot el spunea ca pentru a identifica delictul natural”,trebuie abandonata analiza actiunilor si intreprinsa aceea a sentimentelor.Crima este in fapt,intotdeauna,o actiune daunatoare,care in acelasi timp reuneste acele sentimente pe care la numim simtul moral al unei colectivitati umane”(R.Garofalo,Criminologie,pg 6).Sentimentele numite de acesta,ce au importanta pentru morala sociala sunt cele altruiste,adica cele care aparent sunt in interesul altora,dar care se intorc in avantajul nostru,dintre acestea regasim:mila si probitatea sau cinstea.

In opinia lui Garofalo,elementul de imoraliate necesar pentru ca un act daunator sa fie considerat drept criminal de catre opinia publica,este vatamarea acelei parti a simtului moral care consta in sentimente altruiste fundamentale:mila si probitatea.Trebuie insa,in plus,ca vatamarea sa nu atinga partea superioara si cea mai delicata a acestor sentimente,ci masura medie in care acestea sunt posedate de catre o comunitate ,si care este indispensabila pentru adaptarea individului la societate.Aceasta este ceea ce vom denumi crima sau delict natural”(Criminologie,R.G.,pg 36).

Plecand de la evaluarea obiectiva a cercetarilor lui Lombroso,Garofalo identifica tipul criminal bazandu-se pe simtul moral al acestuia.”Criminalul este un anormal pentru ca difera de majoritatea contemporanilor si concetatenilor sai prin lipsa anumitor sentimente si anumitor dezgusturi.”

Nu este posibila o distinctie clara intre tipul criminal si cel onest,dar poate fi admisa o zona intermediara intre acestia.