Terapia Structurală de Familie

Viata devine din ce în ce mai complexa si interdependenta membrilor societatii este din ce în ce mai accentuata. Independenta individuala aproape ca tinde sa dispara, facând ca indivizii sa depinda tot mai mult unii de altii pentru a-si putea asigura elementele de baza ale vietii cotidiene.

Societatea implica atât libertate, cât si competitie, an cadrul ei fiecare individ cautând sa se afirme în rapot direct cu propriile sale aspiratii dominante si specifice. Oamenii societatii de astazi sunt în acelasi timp prieteni, dar si rivali, cooperanti, dar si concurenti.

A ajuta omul sa-so gaseasca locul sau în aceasta structura sociala de o mare complexitate, fara sa devina victima unei “psihonevroze”, sau a-l ajuta sa-si vindece aceste inadaptari emotoinale, iata marea functie sociala, dar si individuala a psihiatriei si a igienei mintale astazi.

Acest dezacord între “tendintele sociale” de adaptare/integrare si “tendintele antisociale” de inadapatare sta la baza caracteristicilor nevrotice ale omului actual, facând ca fiecare individ, dupa expresia lui F. Alexander, sa fie “putin nebun”.

Idealurile omului contemporan devin uneori incompatibile cu realitatea, declansând insecuritatea emotionala ce sta la baza tulburarilor nevrotice.

Acest conflict între “dependenta care reclama ajutor” si “rivalitatea independenta” face ca orice conduita sa evolueze în doua directii: a) delincventa nevrotica sau criminalitatea; b) bolile psihosomatice.

Cea care vine sa “restaureze” echilibrul tulburat este psihoterapia, metoda care “încearca prin mijloace psihologice sa refaca echilibrul emotional perturbat al unui individ”.

Psihoterapia este utilizata în numeroase forme dupa diferite clasificari; cea mai cunoscutp fiind cea a lui A. Porot, care sistince astfel urmatoarele forme de psihiterapie:

1. psihoterapiile de încurajare

2. sugestia

3. reeducarea

4. psihoterapia abisala

5. psihoterapiile colective

6. psihoterapiile care utilizeaza luarea la cunostinta a corpului

7. terapiile institutionale

8. psihiterapiile aplicate copiilor si adolescentilor.

Psihoterapiile colective cuprind urmatoarele forme: psihanaliza colectiva, psihoterapia de grup, psihodrama lui Moreno (psihodrama cuplurilor sau sociodrama de grup).

Psihoterapiile de grup utilizeaza ca efect terapeutic dinamica grupului,dezvoltând comunicarea si relatiile interpersonale si emotionale de sustinere pozitive. Categoria inculde urmatoarele tehnici:

a. grupul analitic, utilizat de Slavson, Bion-Ezriel, Anzieu

b. psihoterapia grupului familial, aplicata de Ackermann si Howells

c. analiza sistemelor, folosita de Ruesch si Bateson

Psihoterapiile familiale, fata de celelalte psihoterapii de grup, au ca si caacteristic faptul ca obiectul lor este reprezentat prin grupul familial. Psihoterapia de familie considera ca imoprtante inerrelatiile care exista între membrii grupului familial, sub toate aspectele lor: psihologic, climat familial, comunicare, exercitarea rolurilor, educarea copiilor etc.

Cele mai importante terapii centrate pe familie sunt:

1. Terapia comunicationala de famile

2. Terapia de familie de tip experential sau terapia de familie ecperentiala

3. Terapia transgenerationala de familie

4. Terapia structurala de familie

5. Terapia strategica de familie

6. Terapia narativa de familie

7. Terapia integrativa de familie