Testul Benton

Testul Benton a fost dezvoltat în 1970 de Arthur Benton, profesor de practică clinică la Universitatea din Iowa. Prin observarea pe termen lung a pacienților din Spitalul Mental al Universității din Iowa, el a constatat că există o corelație directă între nivelul memoriei vizuale și diferite tulburări mentale.

Având în vedere că 80% din informațiile pe care subiecții le posedă sunt obținute printr-un analizor vizual, testul poate oferi informații pentru diagnostic diferențial fie prin evidențierea anumitor boli, fie prin stabilirea etapei de evoluție a bolii.

Domenii de utilizare

Testul Benton este un instrument pentru studierea structurii inteligenței în cazul tulburărilor mentale și este utilizat în neurochirurgie pentru a diagnostica evoluția eficienței memoriei în diferite etape de recuperare.

Testul Benton este utilizat în farmaco-psihologie pentru a testa medicamentele utilizate pentru îmbunătățirea memoriei și este folosit ca test de inteligență pentru a determina indicele de deteriorare mentală.

De asemenea, acesta este un instrument de diagnostic clinic utilizat pentru diagnosticarea diferențială a tulburărilor memoriei vizuale și a tulburărilor cauzate de micro-leziunile cerebrale.

Materiale de studiu

Există 3 forme paralele ale testului (C, D, E), deci poate fi aplicat aceluiași subiect în etape succesive fără existent unor fenomene de învățare. Fiecare formă include 20 de planșe, dintre care 10 planșe sunt folosite pentru prezentarea articolelor grafice și 10 planșe sunt folosite pentru a alege prezentarea articolelor grafice. Itemii sunt figuri geometrice care devin din ce în ce mai complexe în aceeași serie.

Modalități de administrare a testului

Modalitatea A

Fiecare planșă îi este expusă subiectului timp de 10 secunde, iar apoi subiectul reproduce din memorie desenul. Subiectului i se înmânează o bucată de hârtie albă format A5, un creion și o radieră. Subiectului I se spune că I se va arăta o planșă cu unul sau mai multe figurine, va verifica planșa timp de 10 secunde, și ulterior va trebui să deseneze ceea ce a văzut. Planșele sunt prezentate în poziție verticală, la 60 de grade față de suprafața biroului sau a mesei și nu pe aceasta.

În unele dintre cazuri, subiectul va începe să deseneze înainte de expirarea celor 10 secunde. Acesta trebuie oprit de către examinator care îi va spune să verifice desenele cu atenție tot timpul. În acest caz, examinatorul poate folosi sintagma „Știu că această imagine este ușoară, dar celelalte sunt mai grele. Sper că te obișnuiești să te uiți la planșă la fiecare 10 secunde”.

Fiecare cartonaș e prezentat fără a spune ceva, cu excepția desenului nr. 3, unde apare o figură periferică, în acest caz, examinatorul îi va spune „Nu uita să desenezi tot ce vezi!”.

În cazul în care subiectul omite imaginile secundare, periferice din reproducerea figurii 3, examinatorul trebuie să facă aceeași observație înainte de figura 4. Subiectul nu va fi lăudat spontan, ci va fi lăudat numai atunci când va întreba despre calitatea reproducerii figurilor.