Tipurile de Personalitate

TIPURI DE PERSONALITATE

Definitia si caracteristicile personalitatii

În viata de zi cu zi de multe ori sunt folositi termenii de persoana si personalitate, sensul comun al acestuia din urma fiind o însusire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Dar utilizarea lor ca termeni psihologici necesita o definire mai exacta a personalitatii.

Persoana înseamna individul uman concret. Personalitatea însa, este o constructie teoretica elaborata de psihologie, în scopul întelegerii si explicarii modalitatilor de fiintare si functionare ce caracterizeaza persoana umana.

Personalitatea poate fi descrisa din perspectiva intregului, luand in considerare modalitatile ei stabile, cristalizate, temperamental si caracterul.

Trasatura psihica. Tipurile

Tipurile sunt formate din mai multe trasaturi (de exemplu: introvertit, extravertit, ciclotimic etc.)

Trasatura psihica este acel concept care evidentiaza aceste însusiri sau particularitati relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic. În plan comportamental, o trasatura este indicata de predispozitia de a raspunde în acelasi fel la o varietate de stimuli. De exemplu timiditatea este o trasatura, fiind în cele mai multe cazuri însotita de stângacie, hiperemotivitate, mobilizare energetica exagerata etc.

Trasaturile insa nu descriu decât proprietati tipice sau frecvente în anumite situatii. Deseori oamenii atribuie o trasatura daca aceasta apare în câteva situatii frecvente, chiar daca nu se poate generaliza si astfel caracteriza pe om. De exemplu cineva poate fi catalogat ca fiind coleric daca a fost vazut cuprins de mânie într-o situatie iesita din comun, chiar daca aceasta nu este o constanta a comportamentului sau. Aceeasi trasatura poate avea în vedere comportamente care se manifesta în situatii foarte diferite: de exemplu a-ti fi frica de esec, de paianjeni sau de vreo boala nu reflecta aceeasi componenta a personalitatii.

În opinia lui G. Allport personalitatea este o structura formata din trasaturi organizate ierarhic. El spune ca la fiecare individ exista 2-3 trasaturi cardinale care domina si controleaza celelalte trasaturi. În ordine ierarhica urmeaza un grup format din 10-15 trasaturi principale, relativ usor de identificat, si în sfârsit sute sau chiar mii de trasaturi secundare si de fond, care sunt foarte greu de identificat.

TEMPERAMENTUL

Temperamentul se refera la dimensiunea energetico-dinamica a personalitatii si se exprima în particularitati ale activitatii intelectuale si a afectivitatii, cât si în comportamentul exterior: limbaj si motricitate, în conduita.

Temperamentul, ca subsistem al personalitatii, se refera la o serie de particularitati si trasaturi înnascute care sunt importante în procesul devenirii socio-morale a fiintei umane.

Trasaturile temperamentale sunt foarte usor de observat si identificat si în opinia majoritatii specialistilor în domeniu sunt legate de aspectele biologice ale persoanei respective, în special de sistemul nervos si cel endocrin.

Se presupune ca temperamental nu se schimba in mod radical in timpul vietii. Totusi, se vorbeste de o evolutie temperamentala, prin influentele pe care personalitatea le sufera, in ansamblul ei. Dezvoltarea unor aptitudini, dobandirea unor variate deprinderi, formarea unor trasaturi de caracter, bine ariculate educational, mascheaza adesea determinatiile comportamentale.

Tipologia lui Hipocrate

Prima încercare de identificare si explicare a tipurilor temperamentale o datoram medicilor Antichitatii, Hipocrate (400 î.e.n.) si Galenus (150 e.n.).

În concordanta cu filosofia epocii, care considera ca întreaga natura este compusa din patru elemente fundamentale - aer, pamânt,foc si apa - acestia au socotit ca predominanta în organism a uneia dintre cele patru umori (hormones): sânge, flegma, bila neagra si bila galbena, determina temperamentul. Pe aceasta baza se stabilesc cele patru tipuri clasice de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric.

Flegmaticul este linistit, calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea ce face, pare a dispune de o rabdare fara margini. Are o putere de munca deosebita poate obtine performante deosebite mai ales în muncile de lunga durata si este foarte tenace, meticulos în tot ceea ce face. Fire închisa, greu adaptabila, putin comunicativa, prefera activitatile individuale.

Melancolicul este la fel de lent si inexpresiv ca felgmaticul,dar îi lipseste forta si vigoarea acestuia, emotiv si sensibil, are o viata interioara agitata datorita unor exagerate exigente fata de sine si a unei neîncrederi în fortete proprii. Este putin rezistent la eforturi îndelungate. Putin comunicativ, închis în sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este scazut, gesticulatia redusa.

Tipologia lui Pavlov