Tristețea și Comportamentul Nonverbal Asociat Acestei Emoții

Registrul nonverbal este de o importanţă covârşitoare în comunicarea umană, datorită bogăţiei sale

considerabile şi vitezei cu care transmite idei şi mai ales emoţii. Importanţa comunicării nonverbale pentru comunicarea umană derivă şi din faptul că ea este ontogenetic şi filogenetic primordială, şi că este imposibil să nu comunicăm nonverbal (Comunicarea nonverbală în spaţiul public, S. Chelcea, 2004).

Deşi omul nu dispune de posibilităţi comparabile cu cele ale animalelor de a comunica luminos, electric, cromatic sau chimic, expresivitatea şi eficienţa comunicării nonverbale compensează această lipsă. Se apreciază că din totalul comunicării, 7% este reprezentat de cuvinte, 38% de paralimbaj, (adică semnale de ordin vocal, fără a fi cuvinte, ce ţin de intonaţie, ton, intensitatea vocii, sunete nearticulate) şi 55% reprezintă limbajul nonverbal (Comunicare interpersonală, I. Chiru, 2003).

Acest lucru denotă faptul că felul în care arăţi, gesturile, zâmbetul, felul în care eşti îmbrăcat şi cum te mişti are cel mai mare impact asupra atitudinii unei alte persoane faţă de tine.

Comunicarea nonverbală este o comunicare cu mai multe canale. Din toate cel mai important canal pentru ancheta judiciară este corpul uman care cuprinde aparenţa fizică, gesturile, expresia feţei (mimica). Limbajul corpului este la fel de complex ca şi cel verbal, fiind structurat pe zone anatomice şi avându-şi propria gramatică, fiind un mijloc de comunicare bogat în informaţii, nuanţat şi sensibil. Cel mai important lucru de reţinut încă din start, este acela că dialogul dintre două persoane nu se poartă numai în plan verbal ci în egală măsură şi în plan nonverbal.

Tot ceea ce facem se constituie în fapt într-un mijloc de comunicare. Practic comunicarea nonverbală nu poate fi blocată dar nici nu este de dorit. Limbajul nonverbal în unele situaţii ne poate trăda, dar soluţia nu este în nici un caz suprimarea acestuia prin supracontrol, ci deprinderea regulilor de bază, deprinderea gramaticii şi vocabularului specific acestui mijloc de comunicare. Limbajul corporal este un limbaj universal şi natural, propriu tuturor oamenilor, care dincolo de mici diferenţe culturale, poate fi regăsit identic pe întreaga planetă. Chiar înţelepciunea populară confirmă aceste date, deoarece din bătrâni se spune că un gest face cât o mie de cuvinte. Felul în care vorbeşte o persoană este de trei ori mai important decât cuvintele pe care le foloseşte.

Indicii comportamentali sunt utilizaţi nu numai pentru identificarea acţiunilor cuiva, ci şi pentru determinarea stărilor sale interioare. A cunoaşte sentimentele altei persoane poate fi o sarcină dificilă, pentru că oamenii caută adeseori să-şi disimuleze adevăratele emoţii. Nu vi s-a întâmplat să vă ascundeţi furia sau dezamăgirea după o înfrângere, să mimaţi surpriza ori să vă prefaceţi că vă place ceva numai pentru a fi politicoşi? Câteodată oamenii ne spun de-a dreptul ceea ce simt, alteori nu ne spun, fie pentru că ei înşişi nu sunt prea siguri, fie pentru că încearcă să-şi ascundă sentimentele. Din aceste motive, ne bazăm adesea pe limbajul tăcut al comportamentului nonverbal.

Comunicarea nonverbală este aşadar comunicarea realizată prin alte modalităţi decât limbajul

verbal articulat, oral sau scris.

Comportamentul nonverbal este influenţat de câteva variabile, cum ar fi cultura, statusul, genul, personalitatea individului, context. Din punct de vedere cultural, există gesturi universale şi gesturi care variază de la o cultură la alta. Există de asemenea o serie de comportamente nonverbale care sunt înnăscute (zâmbetul, râsul, plânsul, privirea în gol, teama ca expresie facială). Cercetările arată că statusul social, educaţia şi prestigiul unei persoane au influenţă directă asupra numărului de gesturi. Cei cu status mai înalt şi mai educaţi utilizează un număr mai mic de gesturi care sunt mai expresive. Experţii în comunicare au identificat 700.000 de semnale fizice, ei considerând că doar mimica feţei modulează 250.000 de expresii, iar mâna generează 5000 de gesturi verbalizabile. Comportamentul nonverbal este influenţat de asemenea de personalitatea individului, extrovertiţii fiind mai expansivi în utilizarea gesturilor. Există de asemenea diferenţe de gen în utilizarea gesturilor, astfel că femeile permit mai des un comportament ce presupune atingeri, au mai multe contacte vizuale decât bărbaţii, zâmbesc mai mult, utilizează mai puţine gesturi. Cercetările arată şi superioritatea femeilor în ce priveşte decodificarea limbajului nonverbal vizual, pe când bărbaţii au aptitudini superioare în ce priveşte limbajul paraverbal (Chelcea, 2004). Comunicarea nonverbală este influenţată şi de context, în sensul că nu poate fi înţeleasă

în absenţa acestuia, dar este în acelaşi timp contextualizantă, oferind baza pentru înţelegerea comunicării verbale. Adeseori, mesajele nonverbale determină semnificaţia celor verbale (Introducere în teoria comunicării, V. Marinescu, 2003).

Darwin susţine că expresiile faciale ale emoţiilor sunt înnăscute şi înţelese de oamenii din întreaga lume. Cercetări recente susţin această idee. Un experiment clasic şi foarte concludent constă în a prezenta şase fotografii ale unor persoane care exprimă foarte pregnant şase emoţii fundamentale (fericire, groază, tristeţe, mânie, surprindere şi dezgust) unor persoane de rase, etnii şi din culturi diferite; toţi identifică fără greş aceleaşi emoţii. Oricâte obiecţii s-ar putea aduce, e clar că un zâmbet sau o mimă încruntata au pretutindeni aceeaşi semnificaţie. Darwin crede că anumite expresii au o valoare adaptativă superioară; de exemplu, furia este potenţial ameninţătoare, avertizând şi punând pe fugă duşmanii sau adversarii. Un experiment pare să-i dea dreptate. Într-o masă de figuri aglomerate într-o fotografie, subiecţii disting mult mai repede figurile mânioase decât pe cele fericite.