Tulburările psihosomatice

TULBURARILE PSIHOSOMATICE

Medicina psihosomatica se ocupa cu relatia dintre factorii psihologici si cei fiziologici in cauzarea sau intretinerea starilor de boala. Desi majoritatea tulburarilor somatice sunt influentate de stress, conflicte sau de anxietate generalizata, unele tulburari sunt afectate mai mult decat altele.

In DSM - IV - TR tulburarile psihosomatice sunt incluse in clasificarea factorilor psihologici ce afecteaza conditia medicala.

In DSM 5tulburarile psihosomatice se numesc tulburari cu simptome somatice si cuprind: - tulburarea cu simptomatologie somatica simpla cu un symptom principal cu durata de o luna

-tulburarea cu simptomatologie complexa - simptome complexe,preocupare excesiva in privinta sanatatii,cronicitate

-tulburarea anxioasa legata de conditia de boala

-tulburarea neurologica functionala

Cercetarea a aratat ca medicina practica de succes a fost intotdeauna de la bun inceput psihosomatica in esenta ei. Ideea ca este imposibil sa se desparta sanatatea corpului de cea a mintii a fost exprimata inca de timpuriu in opera cum este Cartea lui Iov.

De asemenea Platon a formulat in Charmides “Vindecarea multor boli este necunoscuta deoarece ei neglijeaza intregul care trebuie de asemenea studiat pentru ca partea nu se poate simti bine daca intregul nu se simte bine.”

Scoala lui Hipocrate din Kos, este bazata pe conceptiile dynamic, umoral si psihic ( deci si psihosomatic). Un diagnostic interesat este acela facut de Erasistratos din scoala alexandrina in secolul al III-lea inainte de Hristos; acest om este chemat de regale Siriei sa-i examineze fiul, care suferea de o boala ce se credea incurabila. In vreme ce medicul ii lua pulsul pacientului in camera intra frumoasa Statonike,si din reactia psihosomatica a batailor inimii Erasistratos a inteles ca boala tanarului fusese produsa de dragostea lui fara speranta pentru cea de a doua sotie a tatalui sau. Pentru ca fiul sau sa se poata vindeca, tatal a hotarat sa se desparta de sotie.

Cei trei mari filozofi ai sec. Al XVII-lea s-au preocupat de asemenea de problema relatiei dintre minte si corp : Descartes, Spinoza, Leibniz.

O conceptie foarte moderna a fost exprimata de Maudsley inca din 1876: “Daca emotia nu se descarca intr-o activitate fizica exterioara sau intr-o actiune mintala adecvata, ea va actiona asupra organelor interne si le tulbura fuctiile; tristetea se descarca imediat pe cale pasionala prin jelire si planset”.

Inventatorul termenului “psihosomatic” este considerat a fi medicul german Johann Christian Heinroth ( 1773-1843 ) care a devenit mai tarziu professor de psihiatrie la Universitatea din Leipzig. Jacobi in 1882 introduce termenul “somato-psihitic” cu scopul de a sublinia predominanta factorilor somatici in evoluitia anumitor boli.

Psihanalistul vienez Felix Deutsch introduce din nou termenul “psiho-somatic”. El a definit medicina psihosomatica ca “psihanaliza aplicata in medicina”.

In psihosomatica exista 2 teorii:

1. Teoria specificitatii

2. Teoria factorilor de stress nespecifici

1. Teoria spcificitatii: postuleaza existenta unor stresuri sau tipuri de personalitate specifice pentru fiecare boala psihosomatica si este exemplificata de lucrarile a doi cercetatori:

- Flanders Dumbar : a descries trasaturile de personalitate specifice pentru o tulburare psihosomatica ( de ex. Personalitate coronarina ). Personalitatea de tip A munceste mult, este agresiva iritabila si susceptibila de imbolnavirea de inima.

- Franz Alexander - a descries conflicte incostiente care produc anxietate, sunt mediate de sistemul nervos autonom si au drept rezultat o tulburare spefica ( de ex. Nevoi de dependenta reprimate ce contribuie la ulcerul peptic )

2. Factori de stres nespecifici - aceasta teorie afirma ca orice stres prelungit poate sa cauzeze modificari fiziologice care rezulta intr-o tulburare somatica. Fiecare persoana are un organ de soc care este vulnerabil genetic la stress: unii pacienti sunt reactori cardiaci, alti sunt reactori gastrici iar alti sunt reactori tegumentari. Persoanele care sunt cronic anxioase sau depressive sunt mai vulnerabile la boli somatice sau psihosomatice.

Rangurile primilor zece stresori prin schimbarea de viata ( 1994 ).

1. Decesul sotului/sotiei

2. Divort

3. Decesul unui membru apropiat al familiei

4. Separarea maritala

5. Ranirea sau boala personala severa

6. Pierderea serviciului

7. Condamnarea la detentie

8. Decesul unui prieten apropiat

9. Sarcina

10. Reajustarea in afaceri

Hans Seyle a descrs sindromul general de adaptare ( GAS ) care constitue suma tuturor reactiilor sistemice nespecifice ale corpului ce urmeaza dupa un stres prelungit.

Axul hipotalamo-hipofizo-suprarenal este afectat de secretia excesiva de cortizol, producand leziuni structurale in diferite organe. George Angel a postulat ca in starea de stres toate mecanismele de neuroreglare sufera modificari functionale care deprima mecanismele homeostatice ale corpului, lasand corpul vulnerabil la infectii si la alte tulburari.