Utilizarea Neurofeedback-ului la Persoanele Varstanice

Introducere în Neurofeedback

La sfârşitul anilor 1960-1970 s-a constatat posibilitatea recondiţionării şi reantrenării pattern-urilor undelor cerebrale, unele dintre studii au început prin antrenamente cu creşterea activităţii alfa cerebrale, pentru creşterea relaxării, în timp ce altele, pornind de la UCLA, s-au focalizat pe epilepsia necontrolată. Acest antrenament al undelor cerebrale este denumit EEG-biofeedback sau neurofeedback. Undele cerebrale apar cu diferite frecvenţe, unele sunt rapide şi altele chiar lente, cu numele clasice ale benzilor EEG: delta, teta, alfa şi beta, fiind măsurate în cicli/secundă sau Hz.

Indiferent care este problema de bază, de la ADD/ADHD, dizabilitate de învăţare, accidente vasculare, traumatisme cranio-cerebrale, deficite instalate după neurochirurgie, epilepsie necontrolată, disfuncţii cognitive asociate cu îmbătrânirea, depresii, anxietate, tulburarea obsesiv-compulsivă, sau orice altă afecţiune legată de creier, neurofeedback-ul oferă oportunităţi adiţionale pentru reabilitare prin antrenamentul direct al patern-urilor activităţii electrice cerebrale.

Generalităţi

Memoria este una dintre cele mai bune măsuri de integritate a funcţionării creierului. Declinul memoriei este unul dintre primele semne ale îmbătrânirii creierului de care persoana poate deveni conştientă.

Avem şi probleme medicale obişnuite ale persoanelor în vârstă care nu au o conexiune evidentă a funcţiei cerebrale, cum ar fi constipaţia şi incontinenţa. Din experienţa clinică, neurofeedback-ul poate rezolva ambele condiţii, adeseori destul de uşor. Acest lucru poate fi interpretat în sensul calităţii funcţiei cerebrale ce are implicaţii de reglementare a funcţiilor generale ale organismului, nu doar pe cele care le asociem cu sistemul nervos direct.

În cele din urmă, ajungem la principalele boli periculoase printre persoanele în vârstă, atenţia primordială în medicină, şi anume cancerul, bolile cardiace, accidentele vasculare cerebrale, si diabetul. Odată ce aceste boli majore nu mai sunt tăcute, unul ar dori, desigur, pentru un creier competent să-l însoţească în călătoria procedurilor medicale. Chiar şi aici, creierul este direct implicat în probleme. Neurofeedback-ul poate fi de un ajutor semnificativ în cazul diabetului zaharat de tip II, chiar până la punctul de a reduce orice necesar de insulină. Creierul este profund implicat în reglarea funcţiei cardiace. Recuperarea dintr-un accident vascular cerebral poate fi făcută în mod semnificativ cu neurofeedback. Putem modifica starea sistemului imunitar într-o direcţie favorabilă în ceea ce priveşte cancerul.

Alzheimer şi non-demenţa Alzheimer nu sunt periculoase în sine, dar ele promovează o moarte înainte de vreme printre îngrijitori. Aici neurofeedback poate evita agravarea simptomelor, probabil, cu câţiva ani. Acelaşi lucru se poate spune pentru Parkinson. Cu neurofeedback, beneficiile pot fi comparabile cu cele de la Deep Brain Stimulation, fără costurile şi riscurile lor.

Antrenarea funcţiilor cerebrale cu neurofeedback este cea mai dezvoltată tehnică în acest domeniu, şi acesta este principala noastră zonă de interes.

Neurofeedback poate fi completat cu tehnici de utilizare la domiciliu, cum ar fi antrenamentul de stimulare auditivă, formarea competenţelor cognitive (de exemplu, Brain Builder), stimularea audio-vizuală a creierului, precum şi stimularea electromagnetică la nivel scăzut (Enermed). Chiar angajamentul cu muzică clasică ajută la menţinerea minţiii în acţiune.

Tehnicile menţionate au un singur lucru in comun: ele reprezintă o provocare dependentă de timp pentru creier. Aceasta este cheia pentru o funcţionare mai bună a minţii.

Neurofeedback-ul a venit exact la timp. Până în 2050, aproximativ 30% din persoanele din ţările dezvoltate vor avea peste 60 de ani. Gestionarea disfuncţilor într-o asemenea populaţie va fi o prioritate, şi este greu de crezut că ignoranţa în această privinţă va fi tolerată.