Violența școlară

Una dintre marile probleme ale lumii contemporane este violenta. Acest fenomen este puternic mediatizat, cercetarile si statisticile oficiale raportand o crestere spectaculoasa a fenomenului in ultimile trei decenii in mai multe tari ale lumii, astfel incat escaladarea acesteia in scoala a devenit cea mai vizibila evolutie din campul educatiei formale. Numeroase tari precum SUA, Anglia, Franta, chiar si Romania se confrunta cu aceasta problema, mass-media prezentand diverse scene de violenta petrecute in scoala, de la cele mai usoare forme, pana la cele mai violente. Daca initial predomina violenta profesorului asupra elevilor, democratizarea educatiei a antrenat o depalasare a violentei catre elevi, canalizand-o dinspre acestia spre profesori.

Chiar daca reprezinta o problema delicata, luarea in stapanire a fenomenului violentei nu se poate face decat daca ii sunt cunoscute cauzele, originile, formele de manifestare si posibilitatile de prevenire. Problema violentei in scoala poate si trebuie sa devina o tema de reflectie pentru toti cei implicati in actul educational. Cu atat mai mult cu cat scoala dispune, de importante resurse pentru a concepe programe de prevenire a violentei si pentru a rupe cercul vicios al violentei in mediul scolar.

Definirea violentei s-a dovedit a fi dificila, fapt explicat prin complexitatea fenomenului, dar si prin marea diversitate a formelor sale de manifestare si a determinarilor psihologice, sociale, culturale si economice. Exista numeroase definitii ale violentei. Eric Debarbieux, specialist in problematica violentei in mediul scolar, ofera o definitie prin care se surprinde ansamblul fenomenului: “Violenta este dezorganizarea brutala sau continua a unui sistem personal, colectiv sau social si care se traduce printr-o pierdere a integritatii, ce poate fi fizica, psihica sau materiala. Aceasta dezorganizare poate sa se opereze prin agresiune, prin utilizarea fortei, constient sau inconstient, insa poate exista si violenta doar din punctul de vedere al victimei, fara ca agresorul sa aiba intentia de a face rau”.

Dincolo de diversitatea fenomenului violentei umane, incercari de a contura, la nivel national si global, dimensiunile ei impun, ca prim pas, cunoasterea acesteia, stabilirea unor categorii conceptuale, tematice si operationale, indispensabile unei abordari integrate. Istoric si cultural, violenta este o notiune relativa, dependenta de codurile sociale, juridice si politice ale societatii in care se manifesta. In absenta unei definitii precise a violentei, unii autori cred ca este mai potrivit un inventar al faptelor violente. Numai ca faptele brute, private de semnificatia lor sociala, nu spun nimic. Clarificarea unui fapt ca fiind violent depinde de conventiile sociale in vigoare. Multa vreme, de pilda, corectia fizica pe care parintii o aplicau copiilor era considerata un lucru firesc, ce face parte din actul educational. De asemenea, sunt populatii, comunitati care aproape ca nu cunosc agresivitatea, in timp ce altele se manifesta destul de agresiv.

In mod traditional, scoala este locul de producere si transmitere a cunoasterii, de formare a competentelor cognitive, de intelegere a sensului vietii si a lumii care ne inconjoara, de intelegere a raporturilor cu ceilalti si cu noi insine. Misiunea scolii nu este doar de a pregati forta de munca. Scoala trebuie sa profileze caractere, sa-i educe tanarului placerea de a invata, dorinta de a reusi si de a face fata schimbarilor de pe piata Studiile si cercetarile care au abordat tema violentei in general sau a violentei in scoala au propus diferite clasificari ale cauzelor sau factorilor de risc in aparitia fenomenului, uneori considerandu-le identice, alteori operand o distinctie intre cele doua. Una dintre clasificarile propuse de specialistii din domeniu grupeaza cauzele violentei in: cauze biologice (factori genetici, probleme neurobiologice, leziuni cerebrale, factori de nutritie, efecte ale consumului de alcool si droguri s.a.), sociologice (conditiile socio-economice, factori privind comunitatea si structura acesteia etc.) si psihologice (afectiuni psihice asociate si cu un nivel mai redus de dezvoltare psihointelectuala, dar, in special efectele, in plan psihologic, ale conditiilor de mediu familial in care se dezvolta copilul). Alte abordari considera ca principale cauze ale violentei sunt cele generate de: violenta in familie (copiii manifesta relatii de violenta deoarece preiau aceste ”modele de relationare”); conditiile economice si mediul psihoafectiv instabil pot conduce la manifestari de violenta; lipsa stimei de sine (indivizii cu o imagine de sine defavorabila se implica in acte de violenta pentru a compensa sentimentele negative cu privire la propria persoana si pentru ca astfel obtin acceptarea grupului cu care comit actele de violenta); imaginea violentei in mass-media (provoaca desensibilizarea copiilor, ajungand astfel sa o accepte si sa o practice; aceasta cu atat mai mult cu cat imaginea violentei in media nu insista pe consecintele asupra agresorului si nici pe efectele asupra victimei); sistemul legal (cadrul legal permisiv, in unele tari, privind violenta tinerilor, situatie care nu descurajeaza recidivarea); alienarea (lipsa comunicarii si a unor puncte de conexiune cu comunitatea, a sentimentului de apartenenta la aceasta a tinerilor, precum si lipsa sperantei de reusita in viata; violenta si aderarea la un grup violent creeaza acestora sentimentul de apartenenta la o anume comunitate si de incredere în viitor); discriminarea centrata pe diferentele intre indivizi sau grupuri este o sursa de tensiune care poate genera violenta (rasismul, sexismul, homofobia, stratificarea sociala, etnocentrismu).