Autismul Infantil

Să fii autist nu înseamnă să fii neuman. Însă înseamnă să fii un străin. Înseamnă că ceea ce este normal pentru mine, nu este normal pentru alţi oameni…”

-Jim Sinclair- persoană cu autism

Termenul de autism, etimologic vorbind provine din grecescul "AUTOS", care înseamnă "pentru sine însuși". Acest termen a fost introdus pentru prima oară în psihiatrie în anul 1911 de către Eugen Bleuler, în lucrarea sa "Grupa schizofrenicilor".

Autismul este o stare patologică caracterizată prin scăderea capacității de a interacționa pe plan social și de a comunica, de comportament stereotip și repetitiv, cu simptome ce se manifestă de obicei înaintea vârstei de 3 ani.

Autismul este caracterizat de:

- Probleme de comunicare, ce pot include întârzieri în dezvoltarea vorbirii sau repetări de cuvinte;

- Interacțiune socială precară;

- Comportament și interes repetitiv;

- Comportament neobișnuit privind mișcarea mâinilor.

Deoarece nu există nimic anormal cu privire la partea fizică a unui bolnav de autism și deoarece copiii se dezvoltă fiecare în felul său, tulburarea poate fi greu de recunoscut.

1. Etiologie

În 1943 Leo Kanner a considerat că autismul este o adevărată provocare pentru teoriile tradiționale, fiind un defect constituțional, apoi o tulburare psihogenetică. Kanner spunea că:

„Copiii cu autism infantil sunt „produsul” unor părinți intelectuali, extrem de bine organizați, reci și raționali, care, din întâmplare, s-au „dezghețat” exact atâta timp cât pentru a produce un copil.”

Aproape toate centrele care studiază autismul cad de acord asupra faptului că simptomele autiste sunt un răspuns comportamental la un substrat organic cerebral disfuncțional. Autismul este un sindrom complex de neurodezvoltare, ce afectează un grup eterogen de indivizi cu simptome similare, dar etiologii biologice multiple.

Din punct de vedere etiologic, au fost elaborate trei categorii de teorii distincte, ce fac posibilă explicarea autismului:

a. Teoriile organice: consideră că autismul se datorează unor disfuncții organice de natură biochimică sau a unei insuficiente dezvoltări structurale a creierului.

b. Teoriile psihologice: interpreteză autismul ca pe un fenomen de retragere psihologică față de tot ceea ce este perceput ca fiind rece, ostil și pedepsitor.

c. Teoriile comportamentale: consideră că autismul infantil ia naștere print-un șir de comportamente învățate și care se formează în urma unor serii de recompensări și pedepse întâmplătoare. Sunt invocate, în paralel, și alte cauze, cum ar fi: bolile infecto-contagioase, traumatismele din timpul sarcinii și ale nașterii, cauze ereditare, anomalii ale creierului, existența hidrocefaliei, a epilepsiei ș.a.

2. Simptomele

Severitatea simptomelor variază semnificativ de la o persoană la alta. Totuși, toate persoanele cu autism au anumite simptome principale în următoarele domenii:

2.1. Interacțiuni sociale și relații interpersonale

- probleme semnificative în dezvoltarea abilităților de comunicare nonverbală, cum ar fi privirea ochi-în-ochi, expresii faciale și posturi ale corpului

- incapacitatea de a stabili relații de prietenie cu copiii de aceeași vârstă

- lipsa interesului în a împărtăși bucuria, preocupările sau realizările cu alte persoane

- lipsa empatiei. Persoanele cu autism pot avea dificultăți în ințelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sau tristețea.

2.2. Comunicarea verbală și nonverbală

- întârziere în vorbire sau lipsa acesteia

- probleme în inițierea unei conversații: De asemenea, persoanele cu autism au dificultăți în menținerea continuității unei conversații începute.

- limbaj sterotip și folosirea repetitivă a unor cuvinte. Persoanele cu autism repetă o propoziție sau o frază pe care au auzit-o de curând (ecolalie).

- dificultate în înțelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversația. De exemplu, o persoană cu autism ar putea sa nu înțeleagă că cineva glumește.

- pot interpreta comunicarea cuvânt cu cuvânt și nu au capacitatea de a înțelege mesajul, sensul transmis.

2.3. Interes diminiuat în diverse activități sau în joc

- o atenție neobișnuită asupra jucăriilor: copiii mai mici cu autism se concentrează adesea pe anumite părți ale jucăriilor, cum ar fi roțile unei mașinuțe și nu se joacă cu întreaga jucărie.

- preocupare față de anumite subiecte

- nevoie de uniformitate/simetrie și de rutină: de exemplu, un copil cu autism poate avea întotdeauna nevoie să mănânce pâine înainte de salată și insistă să meargă în fiecare zi pe același drum spre școală.

- comportament stereotip: acesta constă în bătăi din palme sau în legănarea corpului.