Autoeducația

Omul reprezinta un produs al propriilor realizari, ceea ce a faurit singur din propria lui fiinta ; dar ca orice creatie, pentru a se desavarsi « trebuie mai intai afundata in timpul prin care va deveni » ( Antoine de Saint- Exupery ).

Nu intamplator, stiinta moderna a demonstrat ca aproape fiecare om este potential dotat pentru a utiliza instrumentele autoeducatiei. Studiile facute de specialisti evidentiaza capacitatile de care dispune creierul uman in stocarea si prelucrarea informatiilor. Daca s-ar folosi doar 50% din capacitatea intelectuala, un om obisnuit ar putea sa vorbeasca 30 de limbi sau sa urmeze 10- 15 facultati.

Realitatea este ca folosim cel mult 10% din potentele fizice si psihice. Diferenta dintre posibil si real, este chiar diferenta intre ceeea ce suntem si ce putem deveni. Prin autoeducatie, omul poate sa reduca o parte semnificativa a acestui decalaj.

La varsta preadolescentei se poate face primul pas in abordarea autoeducatiei, in mod sistematic, organizat si planificat. Fiind etapa cea mai timpurie a autoeducatiei, pot sa apara o serie de dificultati sau particularitati. Ele sunt determinate de modul de receptare a informatiilor, fixarea si realizarea obiectivelor propuse, directiile prioritare.

Autocunoasterea si autoeducaþia se pot realiza fara dificultati atunci când constiinta persoanei se apropie tot mai mult de constiinta sociala, exprimata prin diferite forme de manifestare a colectivitatii, a comunitatilor umane. Tanarul ajunge, asadar, la capacitatea de autocontrol, la posibilitatea de a-si controla si orienta de sine statator faptele, datorita constiintei de sine care are la baza, la rândul ei, convingerile, idei puternice, idei forta. Tânãrul va lega ideile sale cele mai trainice, convingerile sale deci, de cerintele dezvoltarii sociale, de interesele comunitatii în care traieste. În acest context, atitudinea sa fata de sine, în deplina concordanta cu atitudinea fata de societate, se va exprima prin demnitate, cinste, probitate profesionala în viitorul apropiat, responsabilitate.

Scoala se straduieste sa formeze capacitatea de discernamant a tinerilor, capacitatea de ierarhizare a valorilor. Radioul si televiziunea actioneazã în acelasi sens, aducându-si contributia la formarea de convingeri ferme la tineri. Desigur, eforturile acestor factori, în directia de care ne ocupam, pot fi sporite. Procesul educativ care se desfasoara la nivelul institutiilor de învatamant, al grupurilor si asociatiilor de tineri, prin mass-media si prin alte mijloace organizate sub auspiciile acestor factori, trebuie sa fie efectiv sprijinite prin atmosfera si atitudinea din familie, prin actiunea acesteia. Parintii au datoria de a cultiva la copiii lor ascultarea, respectul, devotamentul, solidaritatea, fraternitatea umana. Ori, dimpotriva, cati nu-si ”dau drumul” în fata copiilor, criticand fara rezerve pe profesori, pe oficiali, în general autoritatea? Cati nu se lauda ca au înselat fiscul sau pe parteneri în ”afacerile” încheiate? Astfel de parinti îsi submineaza singuri autoritatea, caci, dupa o perioada de admiraþie din partea fiilor si fiicelor lor pentru “clarviziunea” si “ abilitatea” de care ei, parintii, dau dovada, tinerii vor ajunge, odata cu întrebarile si framantarile adolescentei, sa-si judece nefavorabil tatal sau mama ale caror scaderi nu mai trec neobservate. Desigur, trebuie cultivat la tineri simþul dreptatii, trebuie sa le prezentam lucrurile cat mai aproape de adevar. Totodata, însa, ei trebuie sa înteleaga ca nimic nu poate fi perfect si ca, atunci cand avem toate datele unei probleme, ne aratam mult mai putin categorici în aprecierile noastre; ne spunem parerea deschis, dar civilizat, încadrandu-ne într-o ordine democratica, într-o disciplina recunoscuta ca necesara. Orice dedublare, orice abtinere sau lipsa de fermitate din partea familiei, nu poate provoca decat neajunsuri, întarzieri în opera de formare a personalitatii morale a tanarului.

Apoi, tanarul trebuie sa fie bine informat, sa cunoasca problemele societatii în general, ale provinciei, regiunii si localitatii, ale comunitatii din care face parte, precum si ceea ce se întreprinde pentru societate pe toate taramurile. Numai în acest fel orice tanar poate face apropierea cuvenita între constiinta sa individuala, ideile si aspiratiile sale si constiinta de grup, poate întelege comandamentele sociale,îsi poate gasi cu usurinta locul în societate, pe baza autocunoasterii de care ne ocupam.

Nu trebuie sa uitam, de asemenea, ca, fiind specific umana, constiinta de sine a aparut pe baza muncii, a activitatii lucrative a omului, în care el stabileste raporturi cu natura si cu semenii sai, ajunge sa cunoasca mediul înconjurator, dar si pe sine însusi. Oamenii de bine au cinstit întotdeauna munca, izvor al tuturor realizarilor, dar si sursa de mari satisfactii si de demnitate. Desfasurand o activitate utila, tanarul îsi cunoaste cel mai bine capacitatea, înclinatiile, vocatia, chiar particularitatile temperamentale si de caracter. Întelegand practic valoarea sociala a muncii, îi pretuieste pe toti cei care se realizeaza prin munca si se îndeparteaza tot mai mult de orice tendinta de escrocherie, parazitism sau viata usoara dar precara, se formeaza ca un om harnic si se ataseaza de un domeniu lucrativ, de o profesie pentru care se simte abilitat.

Desigur, pe toate aceste directii ale actiunii educative, conteaza mult exemplul personal al celor chemati sa-i educe pe tineri, întrucat influentele se primesc usor în adolescenta, iar autoeducatia se realizeaza prin imitarea modelului, a eroului preferat, mai putin prin propunerea unor idealuri independente.

Cercetarile releva faptul ca adolescentii se pot entuziasma foarte repede, atunci cand participa la actiuni bine organizate. La fel de repede renunta sau abandoneaza, daca nu sunt indrumati si incurajati.