Ceea ce Cred Viitorii Profesori despre Cercetarea Creierului

Cu cat informațiile devin disponibile, profesorii de psihologie educațională trebuie să fie gata să accepte sau sa reziste schimbării. Acest lucru este valabil mai ales atunci când vine vorba de creier pentru ca tehnologiile avanseaza, informațiile despre acesta decurg din viețile noastre. Decide dacă, cât de mult și când aceste informații pot fi dificil sa le încadreazi în cursuri de psihologie educațională. În acest sondaj de studiu, autorii au adunat date de la studenti (n = 215), înscriși într- un program profesional de formare a cadrelor didactice în sud-vestul Statelor Unite. Studiul a vizat opinii ale viitorilor profesori în ceea ce privește utilitatea de cercetare a creierului, importanța învățării despre creier, și preocupările cu privire la aplicabilitatea de cercetare a creierului. Rezultatele indica viitorilor profesori că cercetarea creierului este utila și valoroasa pentru educatori. Participantii au fost neutrii cu privire la posibilele probleme.

Educația avanseaza pe masura ce devin disponibile informații noi și cei care predau psihologia educațională trebuie să fie gata să accepte sau reziste schimbării. Acest lucru este important mai ales în legătură cu informațiile despre creier. Ca cercetatori afla mai multe despre dezvoltarea creierului, chimiea si structura teoriilor de învățare și motivare care sunt modificate, confirmate și schimbate. Ca progrese tehnologice, mai multe manualele de psihologia educatiei fac referire sau conțin capitole intregi dedicate creierului, cum se dezvolta si invata si lucruri care le motivează pentru a reuși. Cu toate acestea, schimbările de paradigmă nu sunt întotdeauna ușoare de acceptat și decide dacă, cât de mult și cum această informație se încadrează în cursuri de psihologie educațională, lucru care poate fi dificil mai ales în cazul în care elevi doresc sa o accepte sau sunt sceptici cu privire la utilizarea acestora. Din experiența noastră de lucru cu viitorii profesori, am observat că unii studenti sunt motivați să învețe tot ce se poate despre creier. Ei au citit cu aviditate informațiile despre creier în manualul lor și au cautat pe site-uri Web și video despre creier, deoarece ei cred ca neurostiintele le ofera perspectivele și strategiile pe care le pot transforma în utilitate in sala de clasă. În contrast, vom vedea alte viitoarelor cadre didactice care rămân sceptici. Ei investesc puțin timp de învățare despre creier, deoarece ei cred că rezultatele de la neurostiintele ar trebui să fie păstrate în biologie, ele nu au nici o aplicație practică pentru ei. Având în vedere scindarea dintre interesele studenților noștri și nevoia de instructori de psihologie educațională se pune problema daca sa includa sau sa elimine cercetarea creierului în cursul lor, ne întrebăm doar unde si daca cercetarea creierului se potrivește în viețile elevilor noastre ca viitori educatori. În calitate de instructori de studenti, luptam să se înțeleagă cazul în care informatiile despre cercetarea creierului ar trebui să fie incluse în cursurile pe care le predau.

Dilema noastră este oportună din cauza avalanșei de informații noi care sunt aduse în manualele de psihologie educațională. În anii 1990, considerat "deceniul creierului",noile tehnologii au permis oamenilor de știință să deschida "cutia neagră " a creierului pentru a vedea pe viu ceea ce se intampla ca un individ care are de efectuat o sarcina (Restak, 2001; Willis, 2006). Cu o tehnologie îmbunătățită, imagini ale creierului au fost in masura sa demonstreze schimbările fizice dramatice care au loc în creier cu stimularea mediului și a zonelor întunecate, obscure care sunt prezente atunci când un creierul este privat de stimulare și afecțiunea de care are nevoie (Perry, 2007). Noile tehnologii ne conduc la o înțelegere a modului în care funcționează creierul ca sa prelucreze informațiile și de ce unele persoane găsesc ca învățarea este atât de dificila (Shaywitz, 2005; Shaywitz, Shaywitz si Fletcher , 1990). Ca urmare a acestui organism nou și în creștere de cunoștințe, unii cercetători se asteapta la o schimbare de paradigmă în educație, comparabil ca mărime cu trecerea de la o orientare behavioralist la o perspectivă cognitivă în anii 1960 și 1970 (Byrnes & Fox , 1998). Mulți cred că rezultatele de la cercetarea creierului pot fi transformate în strategii practice pe care profesorii o pot utiliza pentru a îmbunătăți modul de predare, iar acestea se insinuează în cursuri și manuale.

Unii cercetători, precum Geake și Cooper (2003), cred că rezultatele de la neurostiinte sunt atât de importante incat trebuie să facă parte din educația profesorilor și dezvoltarea lor profesională. Acești cercetători au susținut că profesorii, psihologi, neurologi și trebuie să lucreze împreună. Acesti cercetatori au adus profesorii laolalta, deoarece au crezut că ei vor fi cei care transforma rezultatele de la neurostiinta în realitate. În cuvintele lor, profesorii vor fi întotdeauna interesati sa obțina o înțelegere a multitudinii de factori care guvernează învățarea la standardele lor. O astfel de dezvoltare profesională a cadrelor didactice, noi sugerăm ca ar trebui să îmbrățișeze o înțelegere de dezvoltare a neurostiintelor cognitive. Prin urmare, ne propunem ca aceasta educație sa adopte un model bio - psiho - social interactiv, care poate veni numai dacă educatorii angajeaza neurologii in dialog pentru a împărtăși reciproc cunoștințele profesionale.

Prin analogie, Byrnes și Fox (1998) și Zull (2002) propun că, dacă profesorii vor învata despre neuroni, sinapse și chimia creierului, ei vor putea folosi aceste cunoștințe pentru a preda în mod eficient. Alții, cum ar fi Berninger și Richards (2003) crede că profesorii nu numai ca trebuie să știe despre creier, dar că acestea au dreptul să știe despre creier, deoarece ei sunt cei chemați să lucreze împreună cu alți profesioniști. Acești profesioniști (de exemplu: medici, terapeutii, audiologisti etc) afla mai multe despre creier și pot comunica cu profesorii aceeasi limbă si folosind acelasi vocabular. Informația despre creier va permite profesorilor să lucreze împreună cu alți profesioniști și sa genereze strategii eficiente bazate pe nevoile individuale ale elevilor. Ii va face, de asemenea, pe profesori consumatori de informatii ,mult mai critici, deoarece ei vor fi capabili de a discerne erorile de fapte si sa gaseasca tratamente eficiente la promisiuni nerealiste.