Clasificarea tulburări de limbaj

II.TULBURARILE DE LIMBAJ

2.l. LIMBAJUL

2.l.l. DEFINITII

Limbajul este definit cel mai adesea ca fiind activitatea psihica de comunicare intre oameni prin intermediul limbii

“Limbajul este o activitate verbala, comunicare prin intermediul limbii: una dintre formele activitatii comunicative ale omului

Limbajul este un fenomen individual, individualizarea realizandu-se atat in plan fiziologic (datorata unor particularitati ale aparatului fonator, cat si in plan psihologic, el avand o manifestare personala si diferita de la individ la individ

Rubinstein considera ca “limbajul este limba in actiune Limbajul este mijlocul de vehiculare al limbii, el presupune transformarea elementelor limbii in elemente proprii, ori pentru aceasta este necesara constientizarea laturii fonetice, grafice si semantice a cuvintelor, trecerea de la structuri semantice simple (cuvinte izolate) la structuri semantice complexe (propozitii, fraze, discursuri, texte ).

Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit in comunicarea interumana.

Limbajul este denumit “un vehicul ce transporta intentii, atitudini, un simplu mijloc de transmisie a informatiilor, care circula fara rezistenta de la un sistem cognitiv la altul Limbajul este un tip de conducta verbala, ce implica activitati diverse(vorbire, ascultare, schimb de idei, retinerea messajelor sonore, reproducerea sau traducerea lor).

Limbajul ca facultate inerenta si specifica speciei umane, constituie expresia si realizarea conduitelor verbale

2.l.2. Functiile limbajului

Gerard Wackenheim considera ca limbajul si comunicarea indeplinesc, in raport cu individul, urmatoarele functii:

a). Ii permite individului sa traiasca alaturi si impreuna cu altii, sa ia pozitie fata de altii, sa se adapteze situatiilor noi, sa tina seama de experienta altora, sa asimileze o parte din ea.

b). Functia de dezvaluire si autodezvaluire(prin comunicare, individul se face cunoscut altora, dar si siesi, isi corijeaza o serie de perceptii si atitudini eronate, se introspecteaza si se poate intelege mai bine).

c). Functia valorizatoare(comunicarea raspunde nevoii individului de a fi apreciat, prin intermediul ei individul atragand atentia altora asupra sa, implicit, afirmandu-se.).

d). Functia reglatoare a conduitei alterate( comunicand cu altii, un individ isi poate ameliora pozitia in ierarhia grupului, ii poate determina pe acestia sa-si schimbe atitudinile, creeaza conflicte sau atmosfere destinse in timpul unei conversatii).