Criza vârstei mijlocii

Criza vârstei mijlocii sau tranziția spre o noua etapă de viață debutează aproximativ în jurul vârstei de 35 de ani. Aceasta este o invenție recentă, ea a devenit importantă în ultimii 20 - 30 ani.

Vine o vreme când depășim cu toții vârsta de 35 de ani, perioadă când se instalează o anumită criză ce continuă până la 45 - 50 de ani și poate ocaziona evenimente de viață tumultuoase din punct de vedre afectiv și social. Aceste evenimente creează stresul psihosocial ce conduce și/ accelerează instalarea anxietăților, a depresiilor, schimbarea ritmului obișnuit de viață, impulsionează schimbările profesionale, de case, altfel spus, dăm piept cu o criză a vârstei mijlocii.

Între 35 - 40 ani, viața profesională poate atinge un punct de cotitură în carieră, poziții de vârf în cadrul companiilor pentru anumite persoane în timp ce pentru altele devine rutinieră. Stagiile de formare sau de achiziții de competențe profesionale se încheie în linii mari și este formată o anumită imagine de sine, identitatea profesională și aparteneță la familie, carieră, grup de prieteni. Sentimentul de anxietate este relaționat cu această perioadă pentru acele persoane care își fac un bilanț al vieții și se simt frustrate sub raportul realizărilor lor de pâna acum. Unii autori identifică în această perioadă de viață unele aspecte de criză exstențială, în sensul că acum se pierde viziunea din tinerețe pe care o avem asupra lumii și a rolului nostru în ea. Dacă în adolescență sau în perioada de adult tânăr ni se pare că avem un numar nelimitat de posibilități, de vise și speranțe, acum ne întrebăm ce am realizat din toate acestea?!

Poate că aceasta este cea mai populară criză care a găsit o expunere în artă - au fost scrise o mulțime de cărți de artă despre criza de vârstă mijlocie, au fost realizate filme, au fost organizate spectacole (Zozhnik nu a trecut-am publicat "Cum să depășim criza de vârstă mijlocie"). Există o serie de clișeuri despre el - de a cumpăra o mașină sport inutil de costisitoare pentru a povesti cu tineri parteneri și a încerca să înece tristețea lor în alcool.

Termenul de "criză a vieții medii" a fost introdus în psihologie de către cercetătorul canadian Elliott Jacques pentru a desemna perioada de viață între 40 și 60 de ani când o persoană începe să regândească ceea ce a trăit și interesul pentru ceea ce se întâmplă în jurul este pierdut, vorbind figurat, totul pierde culoare.

Carl Gustav Jung, în raportul său "Frontiera vieții" , chiar a propus crearea de școli speciale pentru cei de 40 de ani care să le poată pregăti pentru viitoarea lor viață, deoarece, potrivit lui, este imposibil să trăim în a doua jumătate a vieții, conform aceluiași scenariu ca primul.