Declarația de la Salamanca și direcțiile de acțiune în domeniul educației speciale

Declaratia UNESCO de la Salamanca si cadrul de actiune in educatia cerintelor speciale, adoptata la Conferinta de la Salamanca (Spania) 1994 a fost organizata de UNESCO si de Ministerul Educatie din Spania si este considerata un moment efectiv de lansare a viziunii educatiei incluzive in lume.

Declaratia incepe facand apel la angajarea tuturor in procesul educativ, enuntand dreptul elevilor cu CES de a avea acces la scolii normale si adauga: “ Scoala obisnuita, cu orientare incluziva, reprezinta mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor discriminatorii, un mijloc care creeaza comunitatii primitoare, construieste o societate incluziva si ofera educatie ptr toti, mai mult, ele asigura educaţie eficientă majorităţii copiilor si imbunatatesc eficienta si chiar rentabilitatea întregului sistem educaţional.”

Conferinta a adoptat declaratia de la Salamanca asupra principiilor, politicii si practicii in materie de educatie si de CES si de asemenea un Cadru de actiune. Aceste doua documente sunt inspirate de principiile integrarii si a recunoasteri necesitatii de a lucra ptr crearea “scolilor ptr toti.

Recomandariile si principiile cuprinse in Declaratie sunt semnificative si anume:

• fiecare copil are dreptul fundamental la educatie si trebuie sa I se asigure sansa de a atinge si de a mentine un nivel acceptabil al invatarii

• fiecare copil are particularitati, interese, abilitati si necesitati de invatare unice

• sistemele educationale si programele de invatare trebuie proiectate si aplicate in asa fel incat sa se tina cont de marea diversitate a acestor particularitati si cerinte

• copii cu CES trebuie sa aiba acces in scolile generale, care trebuie sa-I accepte organizand o educatie centrata pe copil, punand in lucru o pedagogie care poate satisface necesitatile specifice

Educatia incluziva, se mentioneaza in document, incorporeaza principiile universal valabile ale unei pedagogii sanatoase, centrate pe copil.

Aceasta pedagogie pleaca de la premiza ca “diferentele dintre oameni sunt normale, ca invatamantul trebuie sa se adapteze la aceste diferente si la cerintele specifice de educatie care deriva din ele, mai degraba decat sa obligam copilul sa se adapteze unor asertiuni pre-fabricate privind scopul si natura invatamantului.

Deasemenea guvernele trebuie sa acorde cea mai mare atentie politici in acest domeniu si sa acorde prioritate bugetului dedicat imbunatatirii sistemelor educationale, inscrierea tuturor copiilor in scolii obisnuite, sa incurajeze schimburile de informatii cu tarile care poseda experienta in domeniul scolilor inclusive, sa incurajeze participarea parintilor, comunitatilor in procesul de luare a deciziilor in legatura cu resursele necesare educatiei speciale.