Descoperirea elevilor cu deficiențe și măsuri de combatere a acestora

„Dacă dorești să ai un copil inteligent, dotat, trebuie să-i dezvolți forța pe care inteligența i-o va cultiva, să-l faci sănătos și robust pentru a-l face înțelept și cu judecată...lasă-l să lucreze, obișnuiește-l să activeze. Să ai grijă să se miște mult. Să fie un om puternic trupește, în curând va deveni puternic și intelectual”,

spunea J.J. Rousseau.

Educația fizică și sportul oferă elevilor posibilitatea de a învăța să prețuiască sănătatea deoarece este bunul cel mai de preț pe care îl are omul. Integrarea copiilor cu deficiențe fizice reprezintă o componentă a învățământului; copii cu deficiențe fizice, mai mult sau mai puțin vizibile, pot frecventa cursurile alături de ceilalți copii normali. În acest context, profesorul are rolul de a favoriza diferențierea trăirilor și structurarea unei personalități armonioase și la copilul cu deficiențe fizice, într-un mediu favorabil în care performanțele, capacitățile și incapacitățile privite în corelație directă cu felul în care acesta își percepe propria personalitate.

Perioada de vârstă critică la care se efectuează depistarea cât mai precoce si aplicarea cât mai rapidă a tratamentului corectiv, existând un timp optim, propice pentru a obtine ameliorări notabile este perioada de vârstă între 10-14-18 ani, perioada în care deficientele fizice apar si se agravează.

Identificarea elevilor cu dificultăți de mobilitate, cu deficiențe fizice este realizabilă încă din primele zile de școală prin examenul de dezvoltare fizică realizat de profesor, precum și prin parcurgerea documentelor care atestă starea de sănătate a acestora - adeverințele medicale care sunt obligatorii.

După investigația inițiala se vor propune programe corective, a căror eficiență va putea fi evidențiată la investigațiile următoare.

Examenul de dezvoltare fizică are ca obiectiv general:

- Detectarea si monitorizarea deficientelor somatice la copil si adolescent în vederea determinării și modificării percepției si responsabilizarea tuturor resorturilor implicate în procesul complex de creștere și dezvoltare al copilului și adolescentului, pentru o generatie de adulți tineri sănătoși.

Obiective de etapă:

- aprecierea gradului de dezvoltare generală a organismului: aprecierea armonică și a raportului în dezvoltare a diferitelor segmente ale corpului, aprecierea raportului dintre dezvoltarea în înăltime și volum a corpului.

- estimarea calităților fizice în directă concordanță cu vârsta, sexul și dezvoltarea copilului;

- depistarea copiilor cu deficiențe fizice

- indicarea tipului de exercitii fizice care ar avea efecte positive asupra dezvoltării sau/și perfecționării fizice;

- încadrarea examenului dezvoltării fizice într-un examen medical complex, în vederea aprecierii tipului de efort fizic sportiv în care subiectul ar putea realiza un randament optim;

- urmărirea dinamică a efectelor efortului fizic sportiv asupra indicilor de dezvoltare

fizică.

Metodele utilizate în realizarea examenului de dezvoltare fizică sunt:

- somatoscopia

- somatometria (antropometria)

Somatoscopia apreciază:

- tinuta sau atitudinea subiectului

- starea globală de nutritie

- repartiția tesutului adipos

- dezvoltarea masei musculare

Somatoscopia, este o metodă clinică de apreciere din punct de vedere estetic a dezvoltării fizice și care constă într-o apreciere vizuală a subiectului și eliberarea adeverinței medicale care să ateste acest examen și face parte din portofoliul profesorului de educație fizică pentru a ști exact cu cine, cu ce și cum se lucrează.

Somatometria se realizează de către cadrul didactic sau în colaborare cu cabinetul medical, examinarea fiecărui copil, având ca scop depistarea la timp a apariției unor atitudini deficiente sau deficiențe fizice( măsurarea înălțimii și a greutății corporale)

Calcularea indicilor somatometrici (antropometrici), precum și prelucarea statistică a datelor somatometrice (antropometrice) constituie metode de realizare a examenului de dezvoltare fizică.

Deficientele fizice sunt definite ca abateri de la normalitate, în forma si funcțiile fizice ale organismului, care tulbură cresterea normală și dezvoltarea armonioasă a corpului, modifică aspectul exterior, reduc aptitudinile si puterea de adaptare la efortul fizic si diminueaza capaci tatea de munca productiva a individului.

E bine de subliniat, în acest material, că în lipsa altor anomalii, deficienții fizic sunt normali din punct de vedere al capacitatilor intelectuale, dar prin situatia lor de exceptie si într-un mediu nefavorabil, personalitatea lor poate deveni fragilă, cu pronunțate note de frustrare si de anxietate, cu conflicte si tensiuni interioare, cu dificultăți de relaționare cu cei din jur și de integrare în viața social-profesională.

Realizarea oricărui act motor adecvat presupune nu doar executie si receptie, ci si prelucrare de informatii, sub controlul si dominarea psihicului, implicând, asadar, participarea functiei complexe numite psihomotricitate.

Clasificarea deficiențelor fizice nu este deloc o sarcină ușoară, nici nu o impune tema referatului nostru; un criteriu unic de clasificare este greu de identificat si, de aceea, voi prezenta tipologizarea deficiențelor fizice în funcție de mai multe criterii:

a) din punctul de vedere al prognosticului (evolutiei) deficientei fizice vorbim despre: deficiente neevolutive (statice, fixate definitiv, foarte greu de corectat) si despre deficiente evolutive (care progresează sau regresează, putând fi corectate, într-o proportie mai mare sau mai mică, mai ușor sau mai greu).

b) din punctul de vedere al gravității există:

- deficientele fizice usoare, care includ micile abateri de la normalitatea corporală si sunt considerate atitudini deficiente globale sau segmentare, care prin executarea de mișcări corective (de timpuriu) se pot corecta destul de ușor si total (ex.: deficiența cifotică, gâtul înclinat lateral sau înainte, umerii aduși înainte sau asimetrici, torace în flexiune, picioare abduse sau adduse etc);

- deficientele de grad mediu, în care sunt înglobate defectele morfologice si functionale staționare sau cu evolutie lentă, care se corectează partial sau rămân nemodificate; cele mai multe asemenea deficiențe sunt de tip segmentar (ex.: cifoze, lordoze, deformatii ale abdomenului, toracelui etc),

- deficientele accentuate, care constau în modificări patologice ajunse într-un stadiu avansat de evolutie; cele mai multe deficiente de acest tip sunt determinate de malformatii ale apara tului locomotor sau ca urmare a unor paralizii, traumatisme osoase si articulare, a unor infectii ale oaselor, mușchilor, articulațiilor sau ale vaselor de sânge;