Devierile de Comportament la Elevii Preadolescenți

Devierile de comportament la elevii preadolescenti

Drumul foarte lung pe care copilul îl parcurge de la existenta biologica la cea sociala reprezinta, de fapt, drumul umanizarii, care este pe cât de greu atât de complex.

Acest fenomen de adânca transformare a copilului se realizeaza treptat prin extinderea si perfectionrea necontenita a relatiilor cu mediul, ceea ce echivaleaza cu ridicarea sa la conduitele primare, inferioare, la conduitele superioare, sociale.

Aceasta actiune de înnobilare a fiintei umane nu este un simplu fenomen. Sunt factori multiplii care intra în joc favorizând sau nu, dezvoltarea conduitelor normale ori determinând comportamente morbide. Drept urmare, diversele manifestari exprimate în conduita copilului constituie un barometru deosebit de sensibil pentru relevarea nivelului de constiinta pe care l-a atins în dobândirea sensului social al vietii, precum si pentru indicarea gradului de gravitate a devierilor psihomorale contractate.

În prezent, problema devierilor de comportament la copil este larg dezbatuta în toate statele lumii, atragând atentia cercetatorilor din diverse domenii, cum ar fi: medicina, psihologie, juridic, pedagogic. Este limpede si evident faptul ca fiecare domeniu priveste problema din unghiurile ei si poate acest fapt a dus la rezolvarea multor probleme, dar a dus si la multe opinii în contradictoriu, care, din pacate, nu au dus la favorizarea dezvoltarii unei conceptii stiintifice unitare asupra devierilor de comportament al copilului. Ori, fara o baza teoretica cât mai bogata nu se poate organiza în mod eficient o activitate de corectare a acestor devieri. Si lucrul nu este fara importanta mai ales ca frecventa lor a început sa creasca odata cu schimbarile sociale care au intervenit provocând îngrijorari cu privire la integrarea sociala a viitorului adult.

Daca la conturarea personalitatii adultului, devierile de conduita din perioada copilariei nu ar avea ecou, atunci ele nu ar merita, nici pe departe atentia pe care le-o acordam astazi. Pentru ca este de stiut faptul ca din rândul copiilor cu deficiente morale netratate la timp, provin mai târziu cei mai multi dintre adultii inadaptati social, care fac din caminul lor o povara, realizând o atmosfera deplorabila, pe care ei însisi au trait-o când erau copii, caracterizata prin teama, suspiciune, infidelitate si chiar mai grav, minciuna, irascibilitate, violenta etc.

Fenomenele în planul infrastructurii si al suprastructurii fac, ca la mai bine de zece ani de la evenimentele din decembrie 1989, România sa prezinte toate semnalmentele unei anomalii sociale care în loc sa se atenueze pare, dimpotriva, a se adânci.

În România recrudescenta criminalitatii este o realitate îngrijoratoare, consecinta atât a dificultatilor complexe pe care le antreneaza tranzitia la economia de piata, cât si a

dificultatilor de adaptare la o societate civila în care structurile si mecanismele controlului social specifice statului de drept nu sunt în totalitate constituite si nici nu functioneaza la parametrii doriti.

Adolescenta se considera a fi perioada de trecere de la copilarie la maturitate si se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi generale si specifice care conditioneaza si determina procesul de cristalizare a personalitatii tânarului.

Adolescenta cuprinde doua subperioade aflate una în prelungirea celeilalte:

1. Preadolescenta care cuprinde copii între 13 (14) - 16 ani, caracterizata prin stabilizarea maturitatii biologice si dobândirea unei individualitati mai nuantate;

2. Adolescenta propriu-zisa care cuprinde tinerii cu vârstele între 16 si 18 – 20 ani, care se caracterizeaza prin fundamentarea principalelor trasaturi de caracter. Se sustine ca la capatul acestei perioade, profilul de baza al personalitatii apare pe deplin conturat în liniile sale definitorii.

Aceste doua faze ale adolescentei sunt dificil de delimitat net datorita continuitatii proceselor de baza, de cresterea fiziologica si maturare psihologica, care se petrec în aceasta perioada si care fac ca problemele delimitarii diferentierii sa se puna în termeni de deplasari de accente si aspecte de ordinul nuantelor.

Personalitatea elevului preadolescent releva nu atât trasaturi stabilizate, ci mai de graba relatii între trasaturi. De exemplu, nu întotdeauna rezultatele scolare îsi gasesc corespondnta în nivelul capacitatilor intelectuale; se interpun relatii ca aceea dintre psihic si ambianta, îsi exercita influenta multi factori mediatori precum motivatia, interesele, echilibrul emotional, imaginea despre sine si despre altii, ori a altora despre el. Capacitatea de adaptare are si ea un cuvânt foarte important de spus.