Dezvoltarea percepției auditive în cadrul cursurilor extrașcolare

În ultimii ani o atenţie deosebită se acordă noilor metodologii de lucru cu copiii deficienţi de auz şi integrarea lor în societate.

La rândul ei integrarea în societate a deficienţilor de auz prespune însuşirea limbajului uzual şi profesional tehnic necesar în procesul cunoaşterii şi utilizării mijloacelor tehnice şi tehnologice în producţia industrială contemporană, concomitent cu formarea şi dezvoltarea proceselor psihice şi personalităţii lor.

Copilul surd poate face aceleaşi lucruri ca şi un auzitor, doar că nu aude. Ei nu au nevoie de milă, ci de înţelegere, răbdare şi dragoste.

Surd se consideră copilul care s-a născut cu dereglări pronunţate, profunde, evidenţiate ale auzului sau a pierdut auzul în primii ani de viaţă până la apariţia vorbirii.

Cazuri de surditate totală sunt foarte rare. Toţi surzii au rămăşiţe de auz.

Există multe tipuri de surditate şi grade diferite de surzenie (moderată, severă, profundă).

Şcoala specială pentru copii cu deficienţe de auz, chemată în vederea formării personalităţii şi integrării în micro şi macro climatul social şi professional, în procesul instructiv educaţional, foloseşte unele acţiuni medicale, pedagogice, profesionale, culturale etc.

Majoritatea copiilor, şcolarizaţi la şcoala specială pentru copii cu deficienţe de auz, sunt diagnosticaţi de către comisia psiho-medico-pedagogică cu Surditate neirosensorică bilaterală, cauzată de: meningită, ereditate, traumatisme, afecţiuni ale urechii interne, ale nervului auditiv sau ale cortexului auditiv, diferite, provenienţă necunoscută. Medicamentos nu se poate trata.

Însuşirea comunicării verbale constituie instrumentul principal al recuperării şi reabilitării copilului deficient de auz.

Depistarea şi diagnosticarea precoce a surzeniei constituie primul semnal de alarmă al familiei în vederea organizării educaţiei auditive, a învăţării limbajului şi comunicării, a exersării cogniţiei şi a întregului potenţial psihic al copilului.

Pentru precizarea gradului de surditate se face testarea auzului, audiograma (reacţia la sunet).

Gradul deficitului auditiv după Biroul internaţional

de audio-fonologie

GRADUL DE PIERDERE A AUZULUI CLASIFICAREA SURDITĂŢII GRADUL DE SURDITATE POTENŢIALUL AUDITIV

Până la 20 dB Audiţie normală - Poate auzi conversaţia fără dificultate

20 dB – 40 dB Surditate uşoară (hipoacuzie uşoară) - Poate auzi conversaţia dacă nu e îndepărtat

41 dB – 55 dB

56 dB – 70 dB Deficit auditiv mediu, surditate moderată, hipoacuzie medie Gradul I

Gradul II Poate auzi conversaţia de foarte aproape şi cu dificultăţi

71 dB – 80 dB

81 dB – 90 dB Deficit auditiv sever, surditate severă, hipoacuzie severă Gradul I

Gradul II Poate auzi zgomote, voce. Necesită proteză

91 dB – 100 dB

101 dB – 110 dB

111 dB – 119 dB Deficit auditiv

profund, surditate profundă Gradul I

Gradul II

Gradul III Aude sunete foarte puternice,dar,care provoacă senzaţii dureroase

120 dB cofoză - -

TIPURI DE SURDITATE

1. Transmisie

2. Percepţie

3. Mixtă

1. Surditate tip transmisie

Cauze: malformaţii ale urechii externe sau medii, infecţii ale urechii medii (otită), tulburarea ventilităţii prin trompa lui Eustache, defecţiuni ale timpanului şi lanţului osicular (scăriţa, nicovala, ciocan, fereastra ovală), otoscleroza.

Se operează. Se protezează cu rezultate foarte bune. Rezultate: percepere mai bună pentru sunetele înalte în raport cu sunetele grave.

2. Surditate tip percepţie (surditate neirosensorică)

Cauze: leziuni la nivelul urechii interne.

Nu se operează. Se protezează cu aparate speciale.

Perceperea sunetelor acute este defectuoasă.

3. Surditate tip mixt

Cauze: otospongioza, otita medie cronică, sechele operatorii după evidare pedromastoidiană, traumatism cranian, cretinism endemic, sifilis congenital, boli eredo-degenerative etc.

Surditatea mixtă prezintă caracteristici atât de tip transmisie curabile (protezabile) cât şi de tip percepţie: percepţie nulă pentru sunete acute şi redusă pentru tonuri grave.