Dinamica Relatiei Profesor - Elev în Procesul de Învatatamânt

1. Caracteristicile si semnificatiile educationale ale relatiei profesor-elev

2. Tipuri de relatii în învatamântul special.

1. Caracteristicile si semnificatiile educationale ale relatiei profesor-elev

In stabilirea unei relatii bune profesor-elev trebuie sa se tina cont de urmatoarele aspecte:

a) Organizarea clasei. Este necesar ca profesorii sa faca tot posibilul ca in clasa sa fie o atmosfera placuta. Aceasta presupune analiza cuprinsului lectiei si a modului de expunere, organizarea de grupuri si amenajarea placuta a mediului fizic scolar.

b) Stabilirea obiectivelor. Este important ca elevii sa inteleaga scopul actului educational, la care trebuie sa ajunga. Este necesar ca elevii sa cunoasca si sa inteleaga obiectivele pe termen lung si scurt ale clasei. Consultarea mai frecventa a elevilor in vederea stabilirii obiectivelor poate crea o solida baza motivationala pentru invatare.

c) Comportamentul profesorului. Nu este surprinzator ca maniera in care se poarta profesorii are un efect direct asupra comportamentului elevilor. Nu numai ca profesorii ofera un model de comportament pe care elevii il pot imita, dar ei sunt in pozitia din care pot sa modeleze si sa schimbe comportamentul elevilor.

d) Reguli adecvate. Toate scolile au un set de reguli. In plus, fiecare profesor va avea o serie de reguli care se aplica in clasa si definesc comportamentul acceptabil si cel inacceptabil in randul elevilor.

e) Relatiile parinti-profesor. Implicarea intr-o masura cat mai mare a parintilor in cadrul unei scoli nu numai ca duce la dezvoltarea unor relatii pozitive intre familie si scoala, dar creeaza parteneriatul propice atingerii idealului educational, in situatia de parteneri in educarea copiilor, profesorii trebuie sa aiba in vedere:

- Parintii trebuie priviti ca participanti activi, care pot aduce o contributie reala la educarea copiilor lor.

- Parintii sa ia parte la luarea deciziilor in ceea ce-i priveste pe copiii lor.

- Responsabilitatea in educarea copiilor sa fie impartita intre parinti si profesori.

Kessel distinge mai multe stiluri de raportare a prof la clasa de elevi:

1. strategia de dominare (caracterizată prin impunere, prin structuri relaţionale ierarhice asimetrice ce aduc mereu în prim-plan autoritatea profesorului);

2. negocierea (stabilirea, explicită sau implicită a “limitelor” libertăţii comportamentale şi atitudinale ale elevilor);

3. fraternizarea (originală în neputinţa cadrului didactic de a-şi impune punctul de vedere în faţa clasei, rezultând o “alianţă” a profesorului cu clasa);

4. strategia bazată pe rutină (profesorul predictibil, care-şi fundamentează intervenţiile pe standardizare şi uniformizare);

5. terapia ocupaţională (sarcinile şcolare frecvente sunt privite ca modalităţi de prevenire şi intervenţie în ceea ce priveşte abaterile disciplinare);

6. strategia de susţinere morală (accentuează funcţia moralizatoare a discuţiei directe, asociind reuşita şcolară cu cea în planul social al conduitelor ireproşabile);

Interactiunea educationala este un aspect, o forma din multitudinea si varietatea relatiilor interpersonale in clasa de elevi in ceea ce priveste o posibila clasificare a relatiilor interpersonale in clasa de elevi, criteriul utilizat il reprezinta nevoile si trebuintele psihologice resimtite de elevi atunci cand se raporteaza unii la altii. Prin exploatarea acestui criteriu, rezulta urmatoarele tipuri de relatii interpersonale in clasa de elevi:

- relatii de intercunoastere;

- relatii de intercomunicare;

- relatii socio-afective (afectiv-simpatetice);

- relatii de influentare.

Relatia afectiva existenta intre elevi si profesor poate avea o influenta pozitiva sau negativa asupra relatiilor sociale stabilite la acest nivel; in general, daca exista o relatie afectiva de natura pozitiva, acest fapt va determina adoptarea de catre elevi a celor mai multe dintre atitudinile profesorului, putand duce chiar la formarea anumitor tipuri de abilitati, iar daca exista o relatie afectiva negativa, se pot constata reactii de respingere din partea elevilor, inmultirea atitudinilor « originale", consolidarea lipsurilor si defectelor, scaderea ratei de invatare. Acest tip de relatie afectiva stabilita intre elevi si profesor este independenta de competentele profesionale ale acestuia.

Perceptia interpersonala profesor-elev se refera in special la cunostintele, competenta si statutul profesorului; modul in care sunt percepute toate acestea de catre elevi determina influenta profesorului asupra clasei. Daca toate acestea sunt percepute ca atare si solicitate de catre elevi, este evident ca se ofera spatiu de crestere a influentei acestuia. In caz contrar, exista situatiile tipice cand elevii se plang in privinta diverselor sarcini solicitate de catre profesor. Raportat la desfasurarea intregului an scolar, exista diferente de percepere si, implicit, de influenta a profesorului: spre exemplu, intr-un caz particular al managementului clasei de elevi, inceputul anului scolar este dificit ca perceptia elevilor sa fie corecta. Ea se imbunatateste spre sfarsit, definitivand, practic, tipurile de influente pe care profesorul le poate exercita.