Dizabilitatea intelectuală

Odată cu adoptarea Legii educației persoanelor cu dizabilități (intitulată inițial Legea educației pentru toți copiii cu handicap) și apariția normalizării ca o premisă filosofică directoare și dezinstituționalizarea ca politică publică predominantă în 1970, au avut loc schimbări monumentale în furnizarea de servicii persoanelor cu retard mintal și dizabilități de dezvoltare similare. La școală, copiii cu retard mintal ușor au fost adesea expuși la o versiune simplificată a curriculumului educațional regulat (Heward, 1996). Copiii cu retard mai sever au fost adesea expuși la un curriculum care s-a bazat pe dezvoltarea normală a copilului sau pe un model de pregătire (Wilcox &Bellamy, 1982). În cadrul modelului de dezvoltare, indivizii au fost învățați abilități în ordinea în care acestea au apărut la copiii fără dezabilități, crezând că aceste dizabilități timpurii erau necesare pentru atingerea competențelor învățate de obicei de copii mai târziu. Din păcate, datele colectate cu privire la rezultatele postșcolare ale persoanelor cu dizabilități, inclusiv retard mintal și dizabilități conexe, au arătat că acestea nu făceau tranziții la viața adultă cu succes (McDonnell, Wilcox, & Hardman, 1991).

Utilizarea poveștilor sociale asistate de tablete TM pentru a îmbunătăți comportamentul în clasă al adolescenților cu dizabilități intelectuale

Prezentul studiu a examinat utilizarea de tabletă asistată Social Stories TM, intervenție pentru trei elevi de liceu cu dizabilități intelectuale severe a căror problemă de comportament a interferat cu învățarea lor și a cauzat întreruperi de clasă. A fost utilizat un sondaj multiplu între participanți pentru a testa impactul tabletei asistate SS asupra comportamentelor țintă ale participanților. În timpul intervenției participanții citesc Poveștile sociale care au fost create pe Prezi și accesate prin intermediul codurilor Quick Response (QR) folosind o tabletă inteligentă Galaxy Tap înainte de a participa la o perioadă academică. Datele au indicat că intervenția SS a scăzut comportamentul perturbator și a crescut implicarea academică a tuturor celor trei participanți. Toți trei au demonstrat generalizarea comportamentelor pe o perioadă academică nedeterminată și menținerea comportamentelor îmbunătățite la două săptămâni după aceea.

Anumite strategii specifice de predare pot fi implementate de către profesorul de sprijin, dar și de către părinte:

- realizarea unei schițe cu ceea ce va urma să fie predat;

- oferirea posibilității de a învăța noi lucruri;

- furnizarea unor liste de lectură, înainte de începerea cursului;

- utilizarea descrierilor verbale și a unui limbaj clar și simplu;

- utilizarea tehnologiei de asistență, inclusiv a calculatorului;

- utilizarea unor exemple din viața reală, pentru consolidarea procesului de învățare;

- satisfacerea unei diversități de stiluri de învățare, folosind multiple metode de predare;

- utilizarea de scheme, scripturi, liste, diagrame, hărți, programe și materiale audio;

- înregistrarea video a cursanților, pentru o examinare ulterioară;

- oferirea unui feedback. (1)

Elevii sau studenții cu dizabilități intelectuale vor avea nevoie de anumite ajustări în evaluare, dar și de strategii alternative de evaluare. Cu toate acestea, reducerea standardelor nu reprezintă soluția optimă, deoarece cei cu deficiențe intelectuale au nevoie de aceleași oportunități ca și colegii lor. (2)