Educația incluzivă și relația sa cu calitatea educației

Atunci când vorbim de educație incluzivă ne referim la programe de educație care să asigure accesul și participarea tuturor copiilor, valorizând diversitatea și acordând importanță fiecărui copil în parte. Nu este suficientă includerea unui copil într-un grup educativ. Este nevoie ca grupul să se schimbe în așa fel încât fiecare copil să fie bine primit, este nevoie de un grup cu practici educative incluzive, care să primească toți copiii și să acorde valoare și atenție fiecăruia. Educația nu poate fi incluzivă decât dacă cuprinde tot programul, practicile, managementul și acțiunile permanente cu copiii, adică toate componentele actului de educație în ansamblul lui.

O idee de bază în asigurarea educației incluzive este prevederea conform căreia toți copiii trebuie să învețe împreună. De aici, educația incluzivă, pentru toți, de multe ori pare să fie aceeași cu integrarea copiilor cu cerințe educative speciale. Însă, cele două procese nu sunt identice: integrarea educațională descrie eforturile făcute pentru a introduce copilul într-o grupă sau clasă obișnuită, fără a crea condiții speciale pentru ca acesta să se adapteze; incluziunea este o politică și un proces care permite tuturor copiilor să participe la programele educaționale, prin schimbarea și adaptarea curriculară, crearea condițiilor speciale, în așa fel încât copii cu CES să se adapteze procesului instructiv educativ (T. Vrăsmaș, 2001, pp. 15, 25).

Incluziunea presupune acțiuni în favoarea eliminării discriminării; în cadrul procesului instructiv-educativ este un proces complex, care pune în centru școala și schimbările ei și revendică asigurarea parteneriatului elevi - cadre didactice - manageri - părinți în procesul didactic incluziv. Pe de altă parte, educația incluzivă a copiilor cu CES reprezintă o nouă provocare pentru cadrele didactice din învățămîntul preuniversitar deoarece școala trebuie să fie capabilă să realizeze un învățămînt diferențiat și să asigure o educație de calitate pentru toți și pentru fiecare.

Conceptul de „cerințe educative speciale” desemnează o modalitate de abordare a copiilor care pune în centru nevoile acestora și posibilitatea învățării la toți copiii. Ele exprimă problemele speciale ale educației cuprinse într-un registru amplu, care pune accentul pe procesul învățării și pe posibilitatea de a sprijini orice copil în a se adapta formelor de educație școlară și nonșcolară. Cerințele educative speciale desemnează necesitățile educaționale complementare obiectivelor generale ale educației și învățământului, necesități care solicită o educație adaptată particularităților individuale și/sau caracteristice unei deficiențe (ori tulburări de învățare), precum și o intervenție specifică, prin reabilitare/recuperare corespunzătoare. În unele materiale apare și cu notația prescurtată (aproape sinonimă) de „cerințe/nevoi speciale” (T. Vrăsmaș, 2001, p. 27).

Educația incluzivă poate fi realizată doar într-un mediu educațional de calitate. Sloganul educație pentru/de calitate a devenit motto-ul programelor, proiectelor derulate în învățămînt la ora actuală. Dezbaterile privind conceptul de educație de calitate scot în evidență faptul că aceasta poate fi oferită de instituții deschise, pregătite să răspundă necesităților fiecărui copil, responsabile pentru acțiunile întreprinse. Astfel, asigurarea calității a devenit o sarcină a tuturor partenerilor implicați în procesul de implementare a incluziunii educaționale, nu numai a școlii. Se implică societatea civilă, se implică părinții, fără a diminua însă rolul de bază al școlii.