Educația integrată și școala incluzivă

In privinta sistemului de invatamant din Romania exista in prezent numeroase polemici si controverse. Ideea de ansamblu care controleaza actiunile celor raspunzatori de schimbarile din acest sistem este cea de imbunatatire a serviciilor si de modernizare a acestora in scopul facilitarii accesului tuturor tipurilor si claselor de indivizi la educatie si formare.

Toate aceste tehnici si strategii prin care se doreste implementarea unei structuri solide a invatamantului si a unei metode de abordare a educatiei bazate pe nevoile si capacitatile reale ale elevului, nu trebuie sa se adreseze doar scolilor de masa , obisnuite si implicit elevilor acesteia, ci si copiilor care prezinta deficiente sau dificultati de orice natura.

Apare astfel, destul de recent, notiunea de cerinte educative speciale din incercarea de a inlocui inadaptarea scolara si dificultatile de natura educationala, in asa fel incat conceptul sa fie cat mai sugestiv si mai putin etichetator, respectand noile viziuni asupra dreptului la educatie.

“Notinea de cerinte educative speciale desemneaza necesitatile educationale complementare obiectivelor generale ale educatiei scolare, necesitati care solicita o scolarizare adaptata particularitatilor individuale si/sau caracteristice unei deficiente ( ori tulburari de invatare), precum si o interventie specifica prin reabilitare/ recuperare corespunzatoare.”(T.Vrasmas,2001,pag.27)

Cerintele educative speciale fac trimitere catre acea categorie de nevoi si cerinte de ordin educativ care survin si sunt solicitate de personae care prezinta disfunctii sau deficiente ca urmare a unor conditii defavorizante ce conditioneaza individul si ii ofera un grad mai inalt de specificitate fata de cei din jur.Aceasta abordare a invatamantului prin prisma cerintelor speciale face trimitere la nevoile, capacitatile si competentele copilului in mod direct, si indirect, secund, la pozitia profesorului sau educatorului.Totusi trebuie precizat ca cerintele educative speciale nu abordeaza problematica elevilor care prezinta dificultati la o anumita materie iar la celelalte face fata satisfacator sau bine si nici a acelora care nu se pot concentra din varii motive, ci se relationeaza direct de spectrul larg al dificultatilor care intra in competenta psihopedagogiei speciale, mai precis, copiii cu dizabilitati , afectiuni de natura neuropsihica, neurofiziologica, ce prezinta dificultati de invatare pregnante, persistente, si copiii supradotati.

In acest cadru general de prezentare a cerintelor educative speciale este evidenta nevoia unei schimbari in conceptia si practica traditionala de abordare a educatiei, nu doar din nevoia de evolutie la nivelul altor tari ci mai ales la nivelul acoperirii nevoilor unor categorii cat mai variate si diferite de indivizi.S-au dezvoltat astfel o serie de principii moderne ale educatiei cerintelor speciale:principiul drepturilor egale ale persoanelor cu deficiente in planurile ingrijirii, educatiei si instruirii, sanatatii si recuperarii, dezvoltarii sociale, culturale, spirituale precum si in cel al perfectionarii in vederea obtinerii locurilor de munca; principiul egalizarii sanselor sau accesul la diversele sisteme ale societatii – economic, servicii, informatii etc.; principiul interventiei timpurii; principiul asigurarii serviciilor de sprijin (resurse umane, institutionale, materiale, financiare, guvernamentale); principiul cooperarii si al parteneriatului (parinti, profesori, elevi, consilieri).

In ceea ce priveste educatia si instruirea, o importanta majora o are introducerea notiunilor de educatie integrata si scoli incluzive care subsumeaza principiile enuntate anterior si le raporteaza direct la necesitatile persoanelor cu nevoi speciale atat teoretic cat si practic.Daca in Romania, inceputul invatamantului incluziv este inca sovaitor si nesigur, experienta tarilor europene si rezultatele lor concrete in acest domeniu confirma ca aceste notiuni nu sunt doar la nivel teoretic valide, ci sunt deopotriva aplicabile in practica cotidiana, intr-un mod benefic si productiv, nu doar micro-social ci si macro-social.

Principiul scolii incluzive, sustinut atat in legislatia nationala cat si in cea internationala, porneste de la premisa dreprurilor tuturor copiilor la invatatura impreuna, fara a considera starea lor fizica, intelectuala, emotionala sau de diferentiere la nivel etnic, religios, cultural, incercandu-se pe cat posibil eradicarea discriminarii si marginalizarea copiilor cu cerinte educative speciale.

“Educatia integrata- se refera in esenta la integrarea in structurile invatamantului de masa a copiilor cu cerinte speciale in educatie ( copii cu deficiente senzoriale, fizice, intelectuale sau de limbaj, defavorizati socio-economic si cultural, copii din centrele de asistenta si ocrotire, copii cu usoare tulburari psiho-afective si comportamentale, copii infectati cu virusul HIV etc.) pentru a oferi un climat favorabil dezvoltarii armonioase si cat mai echilibrate a personalitatii acestora.” (D.V.Popovici,2007,pag.14)

Integrarea educativa si educatia integrata prezinta doua mari acceptiuni: prima dintre ele face referire la gradul de cuprindere in domeniul educational al cat mai multor indivizi educabili, macar in sfera obligatorie de invatamant- “Pentru ca o educatie sa fie integrata in sensul specific al termenului, ea trebuie sa fie in primul rand integratoare, mai inainte de a fi integrativa.”(D.Ungureanu,2000,pag.16), iar cea de-a doua acceptiune este de tip calitativ, referindu-se la valoarea procesului instruirii, ca si asimilare si acomodare, ca si grad de comprehensiune si aplicabilitate, raportate fireste la nevoile persoanelor cu CES, la calitatea educatiei care sa le permita acumularea de cunostinte si deprinderi specifice, intr-un sistem educativ unic si sa le faciliteze dezvoltarea raportata la standardele unei societati democratice in permanenta schimbare.

Educatia integrata doreste sa ofere copilului cu deficiente posibilitatea unei dezvoltari fizice si psihice care sa-i permita sa se asemene cat mai mult posibil cu copiii normali.

Se vehiculeaza in acest sens conceptul de normalizare care simbolizeaza idealul educational si se afla in interdependenta cu cel de integrare, care reprezinta mijlocul de atingere a scopului.In acceptiunea larga, integrarea are ca obiective nu uniformizarea cantitatii si calitatii procesului instructiv-educativ, ci mai curand inlaturarea discriminarilor si segregarilor de orice natura care pot umbri eficacitatea actului educational.Se poate ajunge in acest fel la nivelul in care scoala depaseste rolul sau pur instructiv si devine o veriga din lantul insertiei si integrarii la nivel social a persoanelor cu CES.Astfel trebuie privita “integrarea ca bazandu-se pe recunoasterea integritatii unei personae, fapt care semnifica sa fii tu insati printre ceilalti, sa fii capabil sa ti se permita sa fii tu insati printre ceilalti.