Eroare în evaluare

Prin procesul de evaluare ne pronunţăm asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informaţiilor pe care le culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm. A evalua un elev nu înseamnă a pune un calificativ la voia întâmplarii ci presupune analize, comparaţii, diagnosticari. O evaluare incorectă poate avea repercusiuni grave asupra elevului. O evaluare total obiectiva este uneori aproape imposibilă. Cadrului didactic îi este foarte greu sa se detaseze de toate informaţiile pe care le ştie despre un elev doar pentru a-l evalua obiectiv. Orice evaluare are un mic grad de subiectivitate. În cadrul activitaţii la catedră, am încercat să evaluez elevii cât mai obiectiv cu putinţă.

1. Evaluare şi notare

Schimbările complexe în ceea ce priveşte utilizarea unor strategii moderne ale învăţării presupun şi metode de evaluare adecvate.

Evaluarea trebuie să fie coerentă cu noile stiluri şi metode de predare – învăţare şi să fie gândită ca un instrument pentru îmbunătăţirea activităţii, nu ca o „probă” a ceea ce ştiu sau nu ştiu?! elevii la un moment dat. Organizarea unei activităţi interesante, în care elevii (şi profesorii) se simt bine în timpul învăţării nu este un scop în sine. Trebuie să înregistrăm mereu progresele pe care le fac elevii în procesul de învăţare. De aceea, evaluarea este menită să ne sprijine pentru a îmbunătăţi învăţarea, nu să probeze că elevii au învăţat ceva anume (şi cât anume) ca şi informaţie.

Din aceste motive profesorii trebuie să folosească atât evaluarea formativă (pentru procesul de predare – învăţare) cât şi evaluarea sumativă (pentru „produsele” care rezultă în urma învăţării).

Pentru a evalua procesul, utilizez „cartonaşe de ieşire”, care să conţină trei întrebări:

- Care au fost cele mai importante concepte învăţate în această lecţie?

- Ce este încă neclar?

- Ce v-a plăcut cel mai mult în această lecţie?

sau chestionare de evaluare la sfârşitul fiecărui capitol sau chiar la sfârşitul unor lecţii. În acest mod primesc feed – back de la elevi şi pot să fac schimbări în procesul de învăţare pentru a îmbunătăţi paşii următori. Pe de altă parte, pot evalua şi „produsul” învăţării, măsurând însă ceea ce elevii au realizat în raport cu obiectivele lecţiei nu ce anume sau cât nu ştiu.

În ceea ce priveşte evaluarea sumativă, pot folosi pe lângă testele scrise sau examinarea orală şi alte „probe” de evaluare, care pun accentul pe „interactivitatea” dintre elev şi profesor. Profesorii trebuie să aibă în vedere utilizarea acestora şi pentru faptul că presupun munca în grup, unde fiecare elev acţionează ca membru al grupului respectiv (metode utilizate cu precădere de predarea – învăţarea interactivă). Deci ei trebuie să evalueze şi activitatea grupului ca un tot, dar şi felul în care fiecare elev lucrează în grupul respectiv. Se poate apela şi la autoevaluare; elevii trebuie încurajaţi să reflecteze asupra propriei activităţi şi trebuie să înveţe să-şi aprecieze (cu note!) propria învăţare.