Evaluarea studenților de către profesori-proceduri

Cadrele didactice care activează în învățământul superior trebuie să corespundă la două criterii profesionale: pe de o parte este de preferat să fie un bun pedagog, pe de altă parte, să fie un bun cunoscător al profesiei sale, al domeniului său științific, precum și un spirit creativ care să îl dezvolte. Semnalele venite de la studenți se referă la calitățile pedagogice ale cadrului didactic.

Evaluarea este un proces complex de investigare și gestionare de către cadrele didactice a nivelului și calității pregătirii studenților pe parcursul programelor de studii, precum și a competențelor de care absolvenții dispun la finalizarea studiilor. Procesul de evaluare are un caracter sistemic, fiind structurat pe un ansamblu de acțiuni metodice numite probe de evaluare. Acestea sunt instrumentate în mod specific și se finalizează cu diagnosticarea rezultatelor învățării. Rezultatele evaluării studenților, materializate prin note și credite, reprezintă o sursă relevantă de informații pentru evaluarea curriculumului, a prestației pedagogice a cadrelor didactice, a eficienței procesului de învățământ, a funcționalității structurilor academice. Ansamblul metodelor, formelor, tipurilor și criteriilor de evaluare și notare formează sistemul de evaluare a performanțelor profesional-științifice ale studenților. Evaluarea rezultatelor învățării constă în două demersuri complementare: evaluarea pe parcurs și evaluarea finală.

Evaluarea pe parcurs este un ansamblu de acțiuni de urmărire a evoluției învățării pe parcursul predării disciplinei. Cele mai obișnuite acțiuni ale evaluării pe parcurs sunt: testarea cunoștințelor înaintea activităților aplicative (seminar, laborator, proiect, practică); teste pe parcurs; susținerea orală a referatelor, proiectelor, studiilor de caz; estimarea studiului independent pe baza conspectelor bibliografice și / sau a rapoartelor de activitate practică - inclusiv de cercetare - realizate în domeniul disciplinei, în cadrul sau în afara universității.

Evaluarea finală este acțiunea de verificare și cuantificare a rezultatelor învățării organizată după finalizarea acțiunii de predare și învățare. Formele de organizare a evaluării finale sunt examenul și colocviul.

Examenul (E) este o modalitate de organizare a evaluării finale a unui parcurs educațional semnificativ: program de studii, modul de formare sau disciplină universitară. Parcursul educațional include activitățile creditate și anume: procesul didactic efectiv (predare și evaluare) și activitatea de studiu independent a studentului (învățare și autoevaluare). Examenul se realizează prin una sau mai multe probe de evaluare. În raport cu nivelul studiilor universitare, un program de studii se finalizează cu examen de absolvire / diploma / licență, examen de disertație, respectiv susținerea tezei de doctorat, care se desfășoară după proceduri proprii.

Colocviul (C) este o modalitate alternativa de evaluare finală practicabilă la nivel de disciplină; colocviul se caracterizează, în comparație cu examenul, printr-un grad mai redus de formalizare (se desfășoară în baza unui proiect personalizat al profesorului) și un grad mai ridicat de individualizare a evaluării finale. Colocviul se realizează prin probe orale și / sau practice.

Examinarea este termenul generic pentru orice proces prin care se realizează o evaluare. Operațiile aferente procesului de examinare sunt: comunicarea sarcinii, pregătirea răspunsului, răspunsul, evaluarea răspunsului, comentarea evaluării și notarea. Aceste operații se particularizează în raport cu specificul probei și cu mijloacele utilizate (tradiționale și / sau computaționale).

Proba de evaluare este un procedeu de examinare unitar sub aspectul formei de manifestare comportamentală impusă studentului: orală, scrisă sau practică. O evaluare finală poate avea mai multe probe de același fel sau diferite. Proba de evaluare se definește, ca secvența de proiect, în programa analitică a disciplinei, prin: natura sarcinilor (reproducere, recunoaștere, explicare, demonstrare, utilizare, proiectare, construcție, interpretare etc.) și strategia de evaluare (metode, mijloace, procedee utilizate, inclusiv mijloacele accesibile studenților în timpul evaluării). Rezultatul fiecărei probe de evaluare se constituie într-o componentă sau fracțiune a notei finale.

Verificarea pe parcurs (VP) este o formă de evaluare a rezultatelor învățării prin compunerea notelor obținute la cel puțin două examinări pe parcurs ale unor activități ca: seminar / laborator / proiect, teste pe parcursul semestrului, lucrări de specialitate, teme de casă.

Subiectul este o sarcină concretă în structura unei probe de evaluare și definește un procedeu de examinare.

Notarea este operația de cuantificare a rezultatelor învățării pe parcursul educațional evaluat, după un algoritm care permite asocierea unor valori simbolice la achiziții cantitative și calitative considerate a fi rezultate ale învățării. Valorile simbolice pot fi exprimate prin:

- numere (de la 10 la 1) și simbolul se numește notă;

- expresii verbale de ierarhizare: „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient”

- sau cu alternative: „admis” și „respins”; în ambele cazuri simbolul se numește calificativ.