Forme de evaluare în învățământul superior

Introducere

Învăţămîntul superior este o treaptă a sistemului de învăţămînt care asigurp nivelul de formare profesională, determinat de standardele de stat, realizat în cadrul procesului de învăţămînt formal, finisat cu o evaluare care confirmă titlul academic acordat.

Noţiunea de calitate a programelor de studii universitare a cunoscut în ultimele decenii ale sec. XX o evoluţie interesantă. Dezvoltarea publică a calităţii programelor educaţionale este parte componentă a asigurării calităţii în învăţămîntul superior, iar conceptul de evaluare academica şi respectiv cultura organizaţională privind evaluarea mediului academic din universitate joacă un ril definitoriu.

Conceptul de evaluare academică, ca şi cel de acreditare, componentele de bază ale sistemului de asigurare a calităţii în învăţămîntul superior, au cunoscut evoluţii semnificative în deosebi după Declaraţia de la Bologna, conferinţa de Praga şi recent Comunicatul de la Berlin cît şi Legea Învăţămîntului Superior au introdus noi semnificaţii şi conotaţii ale evaluării academice. Aceste evoluţii reflectă schimbările intervenite în educaţie, prin conceperea actului educaţional ca fiind orientat pe cunoştinţele acumulate de student, respectiv pe competenţele, aptitudinile şi abilităţile abţinute de acesta după absolvirea unui anumit program de studiu. Necesitatea crescîndă de demonstrare a performanţelor în interiorul comunităţii academice, dar şi în exteriorul comunităţii academice, dar şi exterior, în relaţia universităţii cu mediul socio-economic şi academic extern, a condus la o nouă abordare a calităţii ofertei de programe de studii universitare.

Această lucrare prezintă o posibilă perspectivă cadru asupra calităţii programelor de studii universitare, bazată pe evaluare.

Evaluarea rezultatelor instruirii şi educaţiei universitare, a transformărilor cognitive şi practic-comportamentale realizate prin activităţile desfăşurate cu studenţii constituie un aspect esenţial al efortului de măsurare a rezultatelor muncii universitare. Cînd spunem că un student a încorporat în gîndire şi activitatea sa o anumită valoare, afirmăm, că la aceasta trebuie să regăsim o gamă de cunoştinţe de comportamente, de opţiuni, de atitudini pe care nu le poseda anterior, acţiuni de instruire. Asimilarea unor asemenea elemente, cum ar fi informaţiile şi operaţiile practice necesare în profesia aleasă, porneşte de la cunoaşterea faptelor pe care se sprijină acestea. Activităţile de instruire şi educaţie universitară sunt apreciate pozitiv sub raport formativ de ex. dacă favorizează productivitatea interiorizării şi transformării valorilor cunoaşterii ştiinţifice în aspiraţii, atitudini, comportamente.

Aprecierea aspectelor informative cere ca această să se facă prioritar, în direcţia mecanismelor comune, a sintezei şi interdisciplinarităţii care să asigure o sensibilizare la problemele epocii, la efortul de dezvoltare a cunoaşterii ştiinţifice.

Aprecierea rezultatelor educative şi practic-comportamentale ale activităţilor desfăşurate cu studenţii se realizează prin raportarea la modelul de referinţă, la întregul ansamblu de operaţii prin care prin care efectele realizate sunt comparate cu un sistem de indicatori. Compararea pleacă de la starea iniţială. În acest caz, un rol esenţial îl are aria de evaluare a nevoilor de instruire şi educaţie, de transformare practic-comportamentală, în funcţie de aceste nevoi putem să apreciem nivelul lor de realizare.

Evaluare eficienţei procesului educativ-instructiv este o problemă care frămîntă pe mulţi cercetători din domeniul psihologiei şi pedagogiei. Pedagogia evaluării are ca suport adevărul ştiinţific, că rezultatele constatate pot fi apreciate şi explicate în măsura în care sunt corelate cu celelalte comportamente ale procesului didactic şi cu activitatea în ansamblu.

Evaluarea ca etapă a actului educativ-instructiv este considerată importantă şi necesară. Aprecierea valorii acestei etape şi terminologia utilizată şa determinarea esenţei noţiunii de evaluare diferă de la autor la autor.

J. Davidz menţionează : Evaluarea este procesul prin care se stabileşte dacă sistemul educaţional îşi îndeplineşte funcţiile pe care le are, adică obiectivele sistemului sunt realizate.