Funcțiile Metodelor Didactice

Ansamblul metodelor şi procedeelor didactice de predare, învăţare şi evaluare formează metodologia procesului de învăţământ sau metodologia instruirii. În procesul instructiv educativ, metodele didactice îndeplinesc anumite funcţii, care vizează deopotrivă cunoaşterea (asimilarea cunoştinţelor, gândirea), instruirea (formarea priceperilor, deprinderilor, abilităţilor), cât şi formarea trăsăturilor personalităţii:

- funcţia cognitivă, de dobândire de noi cunoştinţe;

- funcţia normativă. Prin metodele de care dispune, profesorul organizează, dirijează şi corectează în mod continuu procesul de instruire, în vederea optimizării acestuia.

- funcţia motivaţională, potrivit căreia, o metodă bine aleasă poate stârni şi menţine interesul elevului, curiozitatea, dorinţa de cunoaştere şi acţiune;

- funcţia operaţională sau instrumentală, potrivit căreia metoda este un intermediar între elev şi unitatea de conţinut;

- funcţia formativ-educativă, care atribuie metodei calitatea de instrument de exersare şi dezvoltare a proceselor psihice şi motorii, simultan cu însuşirea cunoştinţelor, formarea deprinderilor, dezvoltarea aptitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor şi calităţilor morale.

În funcţie de moştenirea culturală, experienţa individuală sau cea dobândită prin activitatea practică de învăţare, metodele folosite pot fi clasificate în trei categorii:

- metode de transmitere şi însuşire de cunoştinţe:

- de comunicare orală, expozitive (povestirea, descrierea, instructajul) şi conversative (conversaţia euristică, discuţia colectivă, problematizarea);

- de comunicare scrisă (lucrul cu manualul), lectura explicativă, lectura independentă, etc.

- metode de învăţare dirijată sau nedirijată:

- metode de observare directă (observarea sistematică şi independentă, experimentul, studiul de caz);

- metode de studiu cu ajutorul modelelor de exemplu: didactica specialităţii – Informatică

- instruire programată şi învăţare asistată de calculator.

- metode bazate pe acţiune

- metode de învăţare bazate pe acţiune directă (exerciţii, probleme, lucrări practice),

- metode de învăţare prin acţiune simulată (folosirea simulatoarelor, a jocurilor didactice).

Metodele pot fi împărţite după registrul în care acţionează:

- registrul simbolic (modelarea logico-matematică, algoritmizarea, analiza structurală, instruirea asistată de calculator, statistica, exerciţiul, etc.)

- registrul figural (descrierea, observarea, demonstraţia)

- registrul acţional (experimentul, lectura, lucrul cu manualul, documentarea, proiectarea, investigarea, referatul, studiul comparativ).

Rolul pe care îl joacă elevul în activitatea de instruire clasifică metodele în următoarele categorii:

- cu rol pasiv (povestirea, descrierea, explicaţia, prelegerea, demonstraţia, lectura, învăţarea cu ajutorul mijloacelor audio-video);

- cu rol semiactiv (conversaţia euristică, observarea, dezbaterea, problematizarea, discuţia dirijată);

- cu rol activ (brainstorming-ul sau asaltul de idei, lucrările de laborator, exerciţiul, rezolvarea de probleme, jocul didactic, modelarea, modelarea logico-matematică, lucrul cu manualul, algoritmizarea, instruirea asistată de calculator, dezbaterea, ancheta, sondajul, referatul, proiectul, etc.)

Metoda conversaţiei constă în dialogul dintre profesor şi elev, în care profesorul trebuie să apară în rolul unui colaborator care nu pune numai întrebări, ci şi răspunde la întrebările elevilor. Prin metoda conversaţiei se stimulează gândirea elevilor în vederea însuşirii, fixării şi sistematizării cunoştinţelor şi deprinderilor, în vederea dezvoltării spiritului de colaborare şi de echipă. Metoda conversaţiei este frecvent utilizată în învăţarea informaticii, determinând un dialog continuu între elev şi profesor, cu condiţia respectării unor reguli elementare de colaborare constructivă, care să nu determine diminuarea demersului didactic, ci să-l amplifice şi să-l consolideze. Conversaţia didactică poate să îmbrace forme diferite în funcţie de anumite criterii: