Importanța Comunicării Didactice în Predare

Introducere

Prin esenţa sa omul este o fiinţă socială. Existenţa lui nu este posibilă decât într-un mediu social, rezultate al convieţuirii cu ceilalţi în procesul practicii sociale. Societatea şi omul formează o unitate indisolubilă, fiecare păstrându-şi o relativă autonomie, socialul este generat de relaţiile care se incheagă între membrii săi, odată apărut, însă, el nu desfiinţează sau anihilează personalitatea acestora. „Nu numai indivizii ca atare, dar şi omenirea, mai exact specia umană, este socială, în înţelesul că s-a născut, s-a format şi se dezvoltă până azi exclusiv în forme colective de viaţă” (T. Herseni, 1982).

Instruirea şcolară are o structură fundamentală dată de interacţiunile permanente dintre factorii umani şi sociali. Astfel, printre caracteristicile sale esenţiale, aceasta se înscrie în registrul general al existenţei sociale şi umane. Pe de altă parte, instruirea şcolară putem spune că este şi un schimb de activităţi între indivizi, unde cele informaţionale ocupă un loc hotărâtor. Astăzi lumea omului tinde tot mai mult să fie o lume informaţională, unde toate interacţiunile sale sunt dominate de activităţi sofisticate de comunicare. Ca atare, analiza instruirii instruirii şcolare nu poate ocoli aspectele comunicării ce intervin în procesele de predare-învăţare, în asimilarea cunoştinţelor, abilităţilor şi deprinderilor.

Comunicarea conţine prin ea însăşi potenţial educativ, însemnând transmiterea de cunoştinţe, autoreglarea activităţii intelectuale, transmiterea codurilor caracteristice fiecărei ştiinţe.

Între comunicare şi educaţie există un raport de interdependenţă.

Comunicarea didactică nu este numai o activitate ce pune în relaţie cadrul didactic şi elevul pentru realizarea unor obiective comune, este un proces psihosocial de influenţare prin limbaje specifice a atitudinilor, comportamentelor, convingerilor, a componentelor motivaţional-afective şi volitive.

Având în vedere că lecţia de educaţie fizică se bazează pe interacţiunea continuă a profesorului şi elevilor îmbunătăţirea procesului de comunicare va duce la îndeplinirea obiectivelor propuse. De asemenea o comunicare adecvată va duce la îmbunătăţirea procesului de socializare între elevi ceea ce va duce la creşterea atractivităţii lecţiei.

Scopul acestui referat este de a scoate în evidenţă importanţa procesului de comunicare didactică, având în vedere utilitatea acestuia în lecţia de educaţie fizică pentru îndeplinirea obiectivelor programei.

Problematica referatului

Comunicarea a fost definită ca o formă particulară a relaţiei de schimb între două sau mai multe persoane, două sau mai multe grupuri. Comunicarea este un element de bază al existenţei umane fără de care aceasta nu s-ar derula, ea acţionând ca intermediar între noi şi ceilalţi, dar şi ca oglindă, îndeplinind importanta funcţie de control. Comunicarea reprezintă schimbul de informaţii, în timp ce relaţia de comunicare cu mediul înconjurător este cea mai importantă condiţie pentru sănătatea psihică.

Comunicarea presupune interacţiune socială, prin intermediul modurilor de comportare înnăscute sau dobândite, precum şi existenţa unor semnale verbale sau nonverbale care sunt emise şi recepţionate, conştient sau inconştient.

Se pot identifica două dimensiuni ale acestui proces, respectiv:

- dimensiunea relaţională:

- un nivel redus de comunicare determină o relaţie superficială, formală;

- o comunicare eficientă determină o relaţie profundă, serioasă.

- dimensiunea comunitară: la şcoală, grupul de prieteni, familia, orice formă de microcomunitate.

Elementele comunicării didactice sunt:

- emiterea mesajului didactic de către profesor sau de o altă sursă de informaţie, de la o anumită distanţă;

- canalul prin care se transmite mesajul;

- receptarea mesajului de către elevi;

- stocarea şi prelucrarea lui în scopul luării deciziilor (formularea răspunsurilor de către elev, a corectărilor sau a completărilor de către profesor).

Forme ale comunicării:

- După partenerii implicaţi distingem comunicarea:

- Intrapersonală - cu sine

- Interpersonală - între două persoane