Influența părinților asupra copiilor în alegerea carierei

Conceptul de orientare in cariera este termenul care acopera gama cea mai larga de activitati, de la informare si evaluare, la consiliere si educatie pentru cariera si devine astfel ”conceptul umbrela” pentru activitatile din acest domeniu.

Definitia utilizata de OECD, Comisia Europeana si Banca Mondiala pentru consilerea carierei este urmatoarea: ” se refera la serviciile si activitatile la care intentioneaza sa asiste individul, de orice varsta si in orice moment al vietii sale, sa faca alegeri in planul educatiei, formarii si ocupatiilor si sa-si dezvolte propria cariera. Aceste servicii ofera date cu privire la cariera in forma tiparita, in format electronic sau altele, instrumente de evaluare si autoevaluare, interviuri pentru consiliere, programe de educatie pentru dezvoltarea carierei, pentru a-l ajuta pe individ sa aiba o buna imagine de sine, sa fie constient de oportunitatile de care poate beneficia si sa-si dezvolte deprinderile de management al carierei, programe de testare, programe de cautare a unui loc de munca si servicii de tranzitie.” (Career Guidance: a handbook for policy makers. OECD, EC, 2004).

Factorii implicati in consilierea si orientarea profesionala pot fi grupati in doua categorii (Erdei, 2001):

A. Factori psihosociali:

- Familia

- Scoala

- Grupul de prieteni

- Cererea pietei fortei de munca

- ”Moda profesiunilor” si prejudecatile legate de unele profesiuni

B. Factori individuali:

- Nivelul intelectual

- Aptitudinile

- Motivatia

- Trasaturile dominante de personalitate

- Aspectul fizic

- Rezultatele scolare

Consilierea si orientarea scolara si profesionala aspira sa-l faca pe elev coparticipant la

propriul destin (prin informare, educare, autoformare, autoorientare), daca nu in mod integral chiar autorul acestui demers de alegere si dezvoltare a carierei. Educatia pentru cariera include, adesea, si subiecte care nu sunt, aparent, direct legate de exercitarea unei profesii, precum : viata de familie, petrecerea timpului liber, cresterea si educarea copiilor, economie familiala, chestiuni legate de valori si calitatea vietii, modul de a a face fata situatiilor dramatice din viata : deces, divort, cataclisme naturale, somaj.

Consilierea este si o forma de socializare si / sau invatare sociala prin faptul ca ofera

indivizilor noi experiente si informatii prin care acestia pot sa-si contureze mai bine ai sa-si

dezvolte identitatea si imaginea de sine, sa se integreze cu succes si intr-un mod care sa le

aduca satisfactii sau sa le faciliteze depasirea anumitor contexte critice ale vietii.

Consilierea si orientarea scolar – profesionala il sprijina pe individ sa-si indeplineasca propria cariera, prin aceasta il ajuta sa aiba un destin demn in viata. De aceea alegerea unei profesii trebuie sa fie un act profund personal, liber, rezultat al procesului deliberarii responsabile, in acord cu situatiile concrete, obiective ale realitatii sociale si economice, cu motivatiile interne si interesele dominante si stabile.

Sistemul socio-ecomonic este intr-un proces profund de schimbare in planul

structurilor continutului; drept consecinta, si mediul de munca al oamenilor este in aceeasi

masura afectat: locurile de munca, domeniile profesionale cautate pe piata fortei de munca,

valorile individuale si sociale predominante. In acest context orientarea scolara presupune

sprijinirea / asistarea elevului in procesul alegerii –justificate si in consens cu preferintele si

aspiratiile sale – afilierelor de studii oferite de sistemul de educatie si formare profesionala

existent.

Orientarea profesionala este procesul maximei sincronizari dintre aspiratiile personale

si cele sociale cu privire la munca privita ca sursa de satisfactii individuale si ca mijloc de

progres economic general. Procesul presupune: competenta, competitie, selectie, concurenta,

succes, esec, invatare, pregatire profesionala continua, asumarea de responsabilitati, etc.

In viziunea lui M. Ghiviriga „orientarea devine simultan scolara si profesionala si

vizeaza implinirea in timp a unei vocatii ca segment particular al unei personalitati permanent

dinamice”(Tendinte Contemporane ale orientarii scolare si profesionale. Bucuresti, EDP,

1976).

Procesul consilierii si orientarii scolare si profesionale vizeaza aspecte de natura:

cognitiva ( furnizarea de informatii, formarea in tehnicile de cautare a unui loc de munca);

afectiva( ameliorarea imaginii de sine, cristalizarea unei atitudini pozitive fata de munca);

actionala (luarea deciziei, planificarea si punerea in practica a actiunii).

Orientarea scolara trebuie sa fie rezultatul deciziei copilului sau poate, mai corect spus, al

aderarii acestuia la actiunile diferentiate care se exercita asupra sa. In situatia in care copilul

nu are inca suficienta capacitate de discernamant, decid alti factori: familia, consiliul de tutela,

scoala. Incapacitatea de decizie trebuie suplinita. Decizia trebuie sa fie facuta in folosul

copilului prin aprecierea obiectiva a realitatii.

Indrumarea unui elev spre o anumita categorie de scoli determina apropierea acestuia

de anumite categorii sociale si, indirect, indepartarea de altele. In acest context, orientarea

scolara constituie, functional, premisa orientarii profesionale.

In perioada 12-18 ani se considera ca personalitatea puberului si adolescentului isi

cristalizeaza orientarea vocationala. Pasiunile elevilor pentru un anumit tip de activitate sau altul definesc formarea vocatiei profesionale. Aceste pasiuni nu se dezvolta pe un teren gol, ele au o relatie de puternica interdependenta cu capacitatile specifice formate si au un rol decizional in alegerea meseriei sau profesiunii.