Integrarea copiilor cu cerințe educative în învățământul de masă

Ce este si cum a aparut conceptul de educatie integrata?

In anul 1988, UNESCO a elaborat si lansat o noua teza care a stat la baza directivelor de actiune ale Conferintei de la Salamanca din anul 1944: Educatia integrata (incluziva) si reabilitarea pe baza resurselor comunitare reprezinta abordari complementare care se sprijina reciproc in favoarea acordarii de servicii pentru persoanele cu cerinte speciale (UNESCO,1988), prin care se arata ca reabilitarea in comunitate a persoanelor cu deficiente este parte componenta a dezvoltarii unei comunitati si vizeaza implicarea persoanelor deficiente, a familiilor lor si a membrilor comunitatii din care fac parte, impreuna cu serviciile de sanatate, educatie, profesionale si sociale.

Ideea educatiei integrate a aparut ca o reactie fireasca a societatii la obligatia acesteia de a asigura cadrul necesar si conditiile impuse de specificul educatiei persoanelor cu cerinte educative speciale. Aceste persoane au dreptul la tratamentul medical, psihologic si functional, la recuperare medicala si sociala, la scolarizare, pregatire si educare/reeducare profesionala, asistenta de consiliere, la servicii de incadrare in munca, precum si la alte servicii care sa le permita dezvoltarea si manifestarea aptitudinilor si capacitatilor de care acestia dispun si sa le faciliteze procesul de integrare/reintegrare sociala.

Educatia integrata se refera in esenta la integrarea in structurile invatamantului de masa a copiilor cu cerinte speciale in educatie (copii cu deficiente senzoriale, fizice, intelectuale sau de limbaj, defavorizati socio-economic si cultural, copii din centrele de asistenta si ocrotire, copii cu usoare tulburari psihoafective si comportamentale, copii infectati cu virusul HIV, etc.) pentru a oferi un climat favorabil dezvoltarii armonioase si cat mai echilibrate a personalitatilor acestora.

In literatura romaneasca de specialitate mai este intalnita si sub denumirea de educatie incluziva sau invatamant integrat.

Evolutia pe plan teoretic, cat si practic a problematicii integrarii in tara noastra a condus la necesitatea aparitiei unor centre de resurse pentru educatia integrata, la inceput prin constituirea ca entitati noi in marile centre universitare unde se formeaza viitorii specialisti si cadre didactice pentru invatamantul preuniversitar, urmand ca asemenea centre sa apara si in alte judete prin evolutia sau transformarea unor centre-pilot incluse in anumite proiecte/programe interesate de promovarea conceptelor si principiilor educatiei integrate, astfel incat, la nivelul fiecarui judet, sa existe in prima etapa cel putin un astfel de centru de resurse.

Perspectiva psihologica, pedagogica si sociala asupra integrarii

Pentru o intelegere cat mai exacta a rolului si finalitatilor educatiei integrate in contextul transformarilor care au loc in majoritatea sistemelor de invatamant, procesul de integrare in comunitate a persoanelor cu cerinte speciale trebuie analizat din cel putin trei perspective:

Ø Perspectiva psihologica necesita o abordare din punctul de vedere al psihologiei individului si o abordare din punctul de vedere al psihologiei colective (de grup).

Din perspectiva psihologiei individului trebuie sa evidentiem cunoasterea trasaturilor dominante ale personalitatii copilului, reactiile si comportamentele sale in diferite situatii, constientizarea de catre copil a propriilor nevoi, identificarea cailor de satisfacere a acestor nevoi. Se mai poate avea in vedere setul de interese si aspiratii ale copilului, care ii motiveaza orientarea selectiva si durabila spre anumite activitati, setul de atitudini care se manifesta in contextul relatiilor sociale si nivelul expectantelor copilului, care pot modifica reactiile si comportamentele sale.

Din perspectiva psihologiei de grup, trebuie urmarit stadiul intercunoasterii si aprecierii interpersonale dintre membrii grupului de elevi, stadiul coeziunii socio-afective care influenteaza dinamica grupului, stadiul constiintei de sine a grupului ca rezultat al maturizarii relatiilor si interiorizarii setului de reguli si norme existente in viata si activitatea grupului.

Din perspectiva psihosociologica, orice demers in abordarea strategiilor de implementare a invatamantului integrat in sistemul de invatamant actual trebuie sa porneasca de la o analiza la nivel macrosocial, cat si la o analiza la nivel microsocial a acestei problematici