Memoria - Proces Psihic

Domeniul memoriei

Conceputul de memorie este un concept complex, cu multiple semnificatii care se refera la un ansamblu de procese biofiziologice si psihologice, memoria fiind functia psihica de

baza care face posibile fixarea, conservarea, recunoasterea si reproducerea informatiilor si trairilor noastre. Desi in esenta, memoria reflecta experienta trecuta a persoanei, ea este permanent raportata la prezent, la cerintele actuale si de perspectiva ale activitatii.

Mentinand relatii stranse cu toate procesele psihice, mai simple sau mai complexe, memoria indeplineste un rol important in organizarea si reglarea comportamentului,in mod deosebit in invatare, forma superioara a activitatii umane, dar, desi formele de invatare se sprijina si imbogatesc in continut memoria, intre memorie si invatare nu se poate pune semnul egal. La succesul invatarii contribuie nu numai memoria, ci toate procesele psihice si insusirile personalitatii.

Tipuri de memorie

Memoria involuntara si memoria voluntara au un rol important in procesul invatarii, rezultatele din urma experimentelor au pus in evidenta rolul motivatiei cognitive. Rezultatele demonstreaza faptul ca in activitatile desfasurate in afara unor scopuri mnezice, mult mai bine sunt reactualizate materialele referitoare la mijloacele prin care acestea au fost realizate. Cercetarile au aratat ca exista relatii stranse intre rezultatele memorarii involuntare si activismul gandirii subiectului, gradul de participare la realizarea sarcinilor, utilizarea unor procedee de prelucrare logica a informatiilor, aprofundand intelegerea continutului sarcinii.

Desi unele evenimente, materiale care au fost percepute active, constient, pot fi memorate si involuntar, totusi, forma superioara a memoriei este memoria voluntara cu un grad mare de eficienta, presupunand atat intentia cat si efortul specific pentru a putea reproduce la o data ulterioara. S-a demonstrat ca in memorare cele mai bune rezultate sunt obtinute atunci cand subiectii primesc instructiunea explicita de a memora cat mai precis. In afara unei astfel de orientari mnezice,subiectii s-au limitat doar la o intelegere generala a continutului materialului, fara a putea sa-l reproduca integral. In legatura cu rolul intentiei in memorare este necesara o precizare: desi prezenta scopului mnezic reprezinta o conditie esentiala in memorarea voluntara, numai indeplinirea acestei conditii nu este suficienta pentru obtinerea unor performante. Memorarea voluntara poate avea o eficienta crescuta numai daca scopul fixat se transpune in actiuni mnzice specifice, cu caracter diferentiat, orientate catre o retinere cat mai exacta,cat mai completa si pentru o durata cat mai mare a cunostintelor.

O contributie esentiala la stabilirea caracteristicilor memoriei voluntare aduc cercetarile lui Smirnov. Memoria voluntara, constienta, conform opiniei lui Smirnov, are o serie de insusiri specifice: claritatea relatiilor logice dintre parti si elaborarea pe aceasta baza a schemei constructive a textului, reproducerea mintala a partilor esentiale ale textului, prelucrarea mintala cu ajutorul procedeelor logice a informatiilor si a ideilor continute s.a.m.d.

Din punctul de vedere al pastrarii imaginii sau ideii percepute, se descriu 3 forme: memoria de foarte scurta durata, memoria de scurta durata si memoria de lunga durata.

A. Memoria de foarte scurta durata este, de fapt, stocajul senzorial, intrucat excitatia provocata de organele senzoriale, pana a ajunge in centrii din cortex, parcurge o serie de statii intermediare, intampinand rezistente, ceea ce face ca stimularea sa aiba o inertie, daci sa dureze pana la 0,25-0,50 dintr-o secunda. Aceasta persistenta e foarte importanta: datorita ei, atunci cand mergem nu vedem toate obiectele clatinandu-se, ea face posibila distingerea unor excitanti care apar un timp foarte scurt in campul perceptive.

B. Memoria de scurta durata asigura o mai indelungata pastrare a imaginii, dar, in afara unor conditii speciale, impresia dispare dupa 18 secunde. In urma unor experimente s-a constatat ca durata memoriei scurte este de 13-14 secunde, iar dupa 15-18 secunde dispare cu totul. Din memoria de scurta durata cunostintele trec in memoria de lunga durata, daca se repeta de subiect ,ori de cate ori au un inteles care le asociaza notiunilor dinainte consolidate. De asemenea, imaginea se pastreaza daca ara o mare incarcatura emotionala. Memoria de scurta durata e strans legata de cea de lunga durata prin relatiile ce se pot stabili intre perceptia prezenta si notiunile anterioare. Intelegerea cuvintelor nu e posibila fara memoria de lunga durata.

C.Memoria de lunga durata (MLD) cuprinde totalitatea informatiilor receptate, care pot fi pastrate ore, zile, ani si chiar intreaga viata. Se presupune ca MLD are o capacitate nelimitata si fixeaza tot sau aproape tot ce ni se intampla: evenimentele zilnice, cunostintele din carti si reviste, din spectacole, de asemenea retine emotiile, sentimentele, gandurile, conserva atat evenimentele personale cat si pe cele sociale, mentalitatea poporului, dar si a paturii sociale din care facem parte; fixeaza toate schemele formate: deprinderile, priceperile. Este foarte probabila inregistrarea in MLD a tot ceea ce traim si gandim dar nu putem actualiza totul. Multe informatii raman inaccesibile pentru toata viata,incluse in strafundurile inconstientului.

Specificul MLD este memoria semantica. Ea se constituie cu ajutorul limbii si al eforturilor de gandire. Conceptul de memorie semantica, dupa cum semnaleaza mai multi cercetatori, are mai multe sensuri: